Fumau în medie un pachet de țigări pe zi și după ce au suferit un infarct s-au lăsat, de parcă nu și-ar fi aprins niciodată o țigară. Acest fenomen de remisie spontană studiată la peste o sută de oameni a permis unui grup de oameni de știință să studieze circuitul cerebral implicat în dependența de tutun. Aceștia au ajuns la o concluzie: creierul are o ”hartă a dependențelor”.
Lucrarea, publicată recent în Nature Medicine , sugerează că alte dependențe, cum ar fi alcoolul, au aceeași hartă a conexiunilor creierului. Constatarea va permite dezvoltarea unor tratamentele mai eficiente împotriva substanțelor și comportamentelor care creează dependență.
Uneori, leziunile cerebrale pot avea un efect pozitiv neașteptat. Este cazul fumătorilor care se lasă după ce au suferit un accident vascular cerebral. Un grup de oameni de știință din Statele Unite și Finlanda a strâns informații și a studiat în detaliu 129 de persoane afectate de un accident vascular cerebral și care fumau mult.
Dintre aceștia, un sfert s-a lăsat de fumat deja din prima zi după accidentare, nu a mai făcut-o de atunci și nu a simțit nevoia să-și aprindă o țigară. Cercetătorii erau convinși că în spatele acestei remisiuni spontane se afla o zonă sau un circuit specific creierului.
Aceștia au remarcat și că acele circuite responsabile cu dependența de tutun ar putea fi aceleași ca și pentru alte dependențe. Ei au avut ocazia să compare profilurile celor care au renunțat după un accident vascular cerebral cu cele ale a aproape 200 de veterani ai războiului din Vietnam cu leziuni cerebrale și au descoperit că foștii soldați cu risc de a cădea în alcool au avut leziuni la aceleași circuite ca și foștii fumători.
Autorii studiului ar fi dorit să extindă această observație și la alte dependențe, dar nu au găsit baze de date sigure pentru cazuri precum cocaina, heroina sau jocurile de noroc.
În Statele Unite, dar încă nu și în Europa, autoritățile sanitare au aprobat utilizarea stimulării magnetice transcraniene (TMS) pentru a interfera cu anumite circuite ale creierului ca măsură terapeutică.
Deocamdată, această tehnică de neuromodulație (în esență impulsuri electromagnetice trimise spre interior de un dispozitiv atașat la craniu) este folosită pentru a trata depresia și tulburările de alimentație. Dar ar putea fi foarte util pentru a trata dependențe, de aici și interesul de a localiza ținta către care ar trebui să îndrepte magnetul.