Oamenii de știință au descoperit o structură vastă ascunsă sub gheața Antarcticii. Ce se află de fapt acolo
În cele mai sudice regiuni ale lumii, terenul este acoperit de un strat de gheață care poate atinge mii de metri grosime. Orice se află dedesubt a rămas ascuns timp de milioane de ani – un peisaj antic cu munți înalți și prăpăstii adânci, pierdut sub un ocean înghețat de alb, arată Science Alert care citează un studiu publicat recent în Revista Nature.
Decenii de studii radar și alte observații geofizice au dezvăluit treptat această lume misterioasă îngropată, iar cercetătorii au reușit acum să adune dovezi privind o structură ascunsă de proporții extraordinare.
Ce se află sub gheața din Antarctica
Sub Antarctica de Est, o echipă condusă de geofizicianul Egidio Armadillo de la Universitatea din Genova a identificat o provincie enormă, în formă de evantai, compusă din aproximativ 30 de bazine interconectate, arată studiul din Revista Nature.
Structura se lărgește spre coastă, ca și cum cineva ar fi tras de o margine a Antarcticii în jurul unui punct pivotat central în interiorul continentului.
O hartă a Antarcticii sub gheață. (Pritchard et al., Sci. Data, 2025)
Cercetătorii au numit această zonă Provincia Bazinelor în Formă de Evantai din Antarctica de Est (EAFBP) și propun că s-a format înainte de dezmembrarea supercontinentului Gondwana, creând o zonă de slăbiciune care ulterior ar fi putut influența separarea Antarcticii de Australia.
Mai mult, această structură ar putea modela Antarctica și în prezent.
„Pentru că aceste bazine se află sub aproximativ jumătate din Calota de Gheață a Antarcticii de Est, ele influențează în mod semnificativ atât fluxul gheții, cât și evoluția peisajului, devenind esențiale pentru procesele glaciare și hidrologice din Antarctica”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.
Întrebarea privind forma terenului de sub Antarctica nu este doar una academică.
Gheața se mișcă
Aceasta se datorează parțial faptului că gheața nu este staționară; ea se mișcă glacial, iar această mișcare este ghidată de contururile rocilor de bază. Putem prezice mai bine viteza și direcția fluxului dacă înțelegem detaliat aceste contururi.
Un alt motiv important este că această regiune reprezintă o parte uriașă a istoriei terestre a Pământului.
Antarctica acoperă aproximativ 10% din suprafața terestră a planetei, iar multe întrebări legate de Gondwana, dezmembrarea continentelor, formarea munților antici și evoluția scoarței terestre au un gol în formă de Antarctica, deoarece nu putem vedea direct cea mai mare parte a continentului.
O hartă a EAFBP cu o inserție în formă de evantai pentru a arăta asemănarea. (Universitatea din Genova)
Interesant este că cercetătorii nu și-au propus inițial să descopere o structură geologică în formă de evantai care să acopere o mare parte din Antarctica.
Cum ar arăta Antarctica de Est dacă gheața ar fi îndepărtată
Ei au investigat cum ar arăta Antarctica de Est dacă gheața ar fi îndepărtată – ceea ce nu este același lucru cu imaginile radar sub gheață.
Se estimează că Antarctica este acoperită de aproximativ 27 de milioane de kilometri cubi de gheață, iar aceasta nu este staționară. Toată această masă apasă roca de bază în jos. Dacă gheața ar dispărea, terenul ar reveni în sus, câștigând până la un kilometru în altitudine.
Cercetătorii au combinat topografia reconstruită a reveniri cu date radar, gravitaționale, seismice și magnetice pentru a investiga peisajul îngropat.
O hartă a EAFBP. (Armadillo et al., Nat. Geosci., 2026)
Pe măsură ce au examinat topografia reconstruită, au observat ceva neobișnuit.
Multe dintre marile bazine subglaciare din zonă păreau să aibă aceeași geometrie de bază – nu depresiuni aleatorii, ci extinzându-se în formă de evantai dintr-un punct comun central, aproape de Polul Sud – ceea ce descriu ca un „model radial coerent la scară continentală”.
Geometria seamănă izbitor cu un tip de structură tectonică numită sfenoclasm, descrisă în 1955 ca „spațiul triunghiular al scoarței oceanice care separă două blocuri cratonice cu margini de falie convergente într-un punct, interpretat ca rezultat al rotației unuia dintre blocuri față de celălalt”.
Mai multe mecanisme pot crea bazine mari
Cercetătorii au întocmit o listă a proceselor care ar fi putut modela EAFBP din roca de bază antarctică. Mai multe mecanisme pot crea bazine mari, inclusiv structuri moștenite, rifting, eroziune glaciară și întinderea scoarței.
Totuși, aranjamentul radial al bazinelor antarctice, împreună cu modelele grosimii scoarței și topografiei, s-a potrivit cel mai bine cu un proces cunoscut sub numele de extindere rotațională, în care scoarța se întinde dintr-un punct pivot ca un evantai deschis manual.
Aceasta devine mai clară când privești harta, cu creste care radiază asemenea spițelor unui evantai, deschizându-se de-a lungul unei porțiuni de coastă de aproximativ 2.000 de kilometri.
Dacă această interpretare a structurii este corectă, atunci ea poate păstra dovezi ale activității tectonice care au precedat dezmembrarea Gondwanei și indicii despre separarea ulterioară a Antarcticii de Australia.
De asemenea, ar putea explica alte caracteristici ale Antarcticii, cum ar fi munții subglaciali Gamburtsev și Munții Transantarctici care marginesc EAFBP.
Cercetătorii propun că, pe măsură ce evantaiul s-a deschis, mișcarea ar fi putut crește ridicarea în aceste regiuni, formând lanțuri muntoase care astăzi sunt printre cele mai proeminente trăsături ascunse ale Antarcticii.
Explicația nu este perfectă. Cronologia procesului este dificil de stabilit, iar această structură ar putea reprezenta mai multe episoade de extindere suprapuse. Investigațiile viitoare se vor concentra pe clarificarea acestui aspect.
Antarctica rămâne o frontieră dificil de explorat. Însă, treptat, oamenii de știință descoperă secretele sale – deschizând o fereastră către o lume antică mult pierdută.
Studiul a fost publicat în Nature Geoscience.
