Cum a fost construit al doilea cel mai lung pod din Europa. A fost gata în trei ani, exclusiv din bani privați
Podul Vasco da Gama din Lisabona este al doilea cel mai lung pod din Europa și a fost deschis circulației pe 29 martie 1998, în urmă cu exact 14 ani. Impresionanta construcție a durat 3 ani și statul portughez nu a contribuit la construcția lui cu niciun euro.
Vasco da Gama are o lungime totală de 17,2 kilometri – 12,345 kilometru de zonă suspendată plus încă 4,8 km de viaducte și se întinde desupra fluviului Teju.
Cum a fost construit al doilea cel mai lung pod din Europa. Timp de 40 de ani, taxele merg la un consorțiu privat
La deschidere, Vasco da Gama era cel mai lung pod din Europa, fiind ulterior depășit de Podul Crimeei, construit în 2014. Podul portughez încă rămâne cel mai lung din Uniunea Europeană.
Construcția a început în februarie 1995, iar podul a fost deschis traficului pe 29 martie 1998, tocmai la timp pentru Expo 98 , Târgul Mondial care sărbătorește 500 de ani de la descoperirea de către Vasco da Gama a rutei maritime din Europa către India.
Podul are șase benzi de drum, cu o limită de viteză de 120 km/h, la fel ca pe autostrăzi, cu excepția unei secțiuni care este limitată la 100 km/h. În zilele vântoase, ploioase și cu ceață, limita de viteză este redusă la 90 km/h (56 mph). Numărul de benzi rutiere va fi mărit la opt când traficul va atinge o medie zilnică de 52.000.
Proiectul de 1,1 miliarde de dolari a fost împărțit în patru părți, fiecare construită de o companie diferită și supravegheată de un consorțiu independent.
Au fost până la 3.300 de muncitori simultan la proiect, care a durat 18 luni de pregătire și 18 luni de construcție.
Finanțarea s-a făcut printr-un sistem build-operate-transfer de Lusoponte, un consorțiu privat care primește primii 40 de ani de taxe pe exploatarea podului de la Lisabona. Capitalul Lusoponte este 50,4% din companii portugheze, 24,8% franceze și 24,8% britanice.
Rezistă la vânturi de 250 kilometri pe oră. Constructorii, obligați să protejeze fauna din mlaștină
Podul are o speranță de viață de 120 de ani, fiind proiectat să reziste la viteze ale vântului de 250 km/h și la un cutremur de 4,5 ori mai puternic decât cutremurul istoric de la Lisabona din 1755 (estimat la o magnitudine de 8,5 grade). Cei mai adânci piloți de fundație, de până la 2,2 m diametru, au fost fixați până la la 95 m sub nivelul mediu al mării .
Presiunea mediului și-a spus cuvântul, pentru că podul a fost ridicat pe teritoriul Rezervației Naturale a fluviului Teju. Constructorul a fost obligat să extindă viaductele de pe malul stâng spre interior pentru a păstra mlaștinile de dedesubt, dar și să încline stâlpii de iluminat de pe tot podul spre interior pentru a nu arunca lumină asupra râului de dedesubt.
S-au luat măsuri speciale și pentru a proteja o specie locală de păsari. Peste trei sute de familii ale acestei specii au fost relocate pentru a permite construcția podului.
