Cum s-a schimbat România în ultimii 30 de ani. Suntem țara cu cel mai rapid internet, dar cu cele mai multe WC-uri în curte
O analiză realizată pe baza informațiilor furnizate de Eurostat relevă cum s-a schimbat România în ultimii 30 de ani atât în bine, dar și – din unele puncte de vedere – în rău.
Am câștigat, în ultimii 30 de ani, 5 ani de viață. Pandemia ne-a luat, însă, din acest progres. Raportat strict la anul 2019 (deci nu 1990), speranța de viață din România a scăzut cu 1,4 ani în 2020, potrivit estimărilor Eurostat.
Cum s-a schimbat România în ultimii 30 de ani. Au crescut speranța de viață și nivelul de trai
Fâcând bilanțul ultimelor trei decenii, în țara noastră mor de 4 ori mai puțini bebeluși decât în 1990.
Nu doar că acești copii au mult mai multe șanse să trăiască, dar e mai probabil ca ei să ajungă să aibă o viață mai bună decât părinții lor. Asta pentru că de 2,5 ori mai mulți copii cu vârstă de mers la școală sunt înscriși acum la școală.
La capitolul dezvoltare, PIB-ul pe cap de locuitor, raportat la puterea de cumpărare, e mai mult decât dublu. În valori absolute, produsul intern brut al României a crescut de mai bine de 6 ori în primii 30 de ani de democrație.
Foarte important, în 2020, PIB-ul României pe cap de locuitor – raportat, de asemenea, la paritatea puterii de cumpărare – a ajuns la 72% din media UE. Mai mult decât al Greciei, de exemplu, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat.
Produsul intern brut are, însă, limitările lui când încercăm să-l legăm de bunăstarea dintr-o țară.
Dacă ne uităm la consumul efectiv, care e un bun indicator al bunăstării, România a recuperat în ultimii ani o mare parte din decalajul față de Europa occidentală.
Ce s-a întâmplat cu corupția
Tot 2019 e anul în care am ajuns la 79% din nivelul de trai mediu al UE, o creștere de aproape 10% în doar doi ani. Nivelul pare să se fi menținut și în 2020. Suntem la aproape 20 de procente distanță de Bulgaria la consumul individual efectiv, la egalitate cu Polonia și considerabil peste Ungaria (67% din media UE a consumului, în 2019).
În plus, dacă luăm doar a doua jumătate din acești 30 de ani, venitul mediu disponibil anual a crescut de 2,5 ori (1.940 euro în 2007 vs 4.846 euro în 2020). Despre ce bani vorbim aici: venitul mediu disponibil e ce ne rămâne după taxe și impozite, adică banii pentru consum sau economisit.
Cât despre marea noastră obsesie postcomunistă, corupția, lucrurile stau și aici mult mai bine decât atunci când am pornit pe drumul democrației.
În fine, kilometrii de autostradă sunt insuficienți, dar am pornit de la 113 kilometri, în 1990, și am ajuns la puțin peste 900, la sfârșitul lui 2020.
Ce n-a mers
Cu toate succesele din ultimii 30 de ani, există și multe neajunsuri, multe nuanțe pe care portretul de mai sus nu le poate descrie. În aceste trei decenii, România a rămas o țară a contrastelor și paradoxurilor.
În primul rând, suntem cu 4 milioane mai puțin în țară (1990: 23,2 milioane vs. 19,3 milioane în 2020). Din România de azi, lipsesc bucăți împrăștiate în toată lumea, care formează puzzle-ul diasporei .
Această „Românie de afară” a avut o importanță uriașă, mai ales după 2000: din punct de vedere economic, social, dar, tot mai mult în ultimii ani, și politic.
Da, nivelul de trai a crescut foarte mult. Da, am recuperat foarte mult din decalajele cu care am pornit la drum, în 1990. Cu toate acestea, rămânem printre săracii Europei.
Venitul mediu disponibil, a cărui creștere o pomeneam mai sus, e, într-adevăr, mai mult decât dublu (față de anul aderării), dar tot e cel mai mic din Uniune.
Inegalitatea a crescut și ea, dar, în mare măsură, era normal să fie așa, pentru că toate statele din regiune au ieșit din comunism cu un grad mic de inegalitate economică.
Cu toate că, pe hârtie, cheltuielile statului în zona Sănătății au crescut, alocăm în continuare cel mai puțin din UE (ca procent din PIB) pentru acest sector. Pandemia ne-a arătat că mai e cale lungă până vindecăm Sănătatea din România.
Țara cu cel mai rapid internet, dar avem cele mai multe WC-uri în curte
Deși numărul studenților a crescut foarte mult, rata abandonului școlar a rămas, cu variații ocazionale, la fel de mare, prea mare, în toată această perioadă: 1,8% în anul școlar 1990-1991, față de 1,6%, în 2017-2018.
E o problemă gravă, pentru că abandonul școlar e legat direct de nivelul șomajului, de sărăcie și de excluziune socială.
După 30 de ani de modernizare și vreo 15 de creștere economică susținută, rămânem țara cu cele mai multe WC-uri în curte. Cifrele sunt uluitoare.
Comparația cu restul Europei, și mai și: aproape un sfert din gospodăriile din România (22,4%) sunt case fără toaletă/duș/baie. E de 14 ori peste media europeană, care e 1,6%. Ca să înțelegeți cât de departe sau, mai degrabă, în urmă suntem, următoarea clasată e Lituania, cu doar 8,7%.
Țara aceasta cu WC-uri în curte are însă una dintre cele mai mari viteze de Internet și printre cele mai mici prețuri. Cu toate că tocmai a ajuns în top 3 cele mai bune țări din lume pentru nomazii digitali, România este codașă în clasamentul european privind economia digitală.
