Un matematician de origine română a sfidat toate teoriile și reușit să câștige, nu mai puțin de 14 mari premii la Loto. El a folosit o metoda neobișnuită care i-a adus acestuia în conturi, milioane de dolari.
Cu toate că șansa reală unui om de a câștiga marele premiu este de aproximativ 1 la 14 milioane, Ștefan Mandel, matematicianul de origine română, a reușit să câștige du 14 ori, trecându-și în cont câteva milioane de dolari de-a lungul vieții.
Mandel, care locuiește în Australia, era pasionat de cifre și a izbutit să creeze o formulă de succes pentru a sparge sistemul loteriei, autoritățile internaționale declarând-o ilegală, potrivit stiridinlume.ro.
Primele două victorii ale lui Mandel au fost în România, timp în care încerca să câștige suficienți bani pentru a-și scoate familia din țara comunistă de atunci. Salariul pe care îl câștiga pe atunci, de doar 88 USD pe lună, nu îl ajuta foarte mult.
În viaţa de zi cu zi, pe lângă muncă, acesta se folosea de fiecare minut liber pentru a analiza lucrări despre probabilităţi scrise de matematicianul Leonardo Fibonacci, în secolul XIII.
După ani buni de cercetare, Mandel a creat, într-un final, algoritmul numit „condensare combinatorică”. Acesta pretindea că poate prevesti corect 5 din cele 6 numere câştigătoare la o extragere loto, reducând numărul combinaţiilor de la câteva milioane la câteva mii.
Alături de un grup de prieteni, Mandel şi-a asumat riscul şi a cumpărat calupuri mari de bilete de loterie cu combinaţiile pe care formula sa le considera favorabile. Printr-un miracol, în anul 1964, el a câştigat premiul cel mare pus la bătaie de Loteria Română, în valoare de 78.783 de lei, la acea vreme.
După ce şi-a acoperit toate cheltuielile, i-au mai rămas 4.000 de dolari, pe care i-a folosit pentru a mitui oficialii ministerului de externe, cu scopul de a fugi, în anul 1966.
Timp de patru ani s-a plimbat prin Europa, mai apoi alegând să se stabilească în Australia. Acolo şi-a transformat algoritmul într-o afacere sub forma unui joc tipic de loterie. Astfel, dacă numerele extrase, într-un mod aleatoriu, dintr-un anumit interval corespundeau cu numerele de pe biletul celui ce juca, jackpot-ul era al lui.
Șansele de câştig erau bazate pe numărul de posibile combinaţii dintre numerele din interval, aşadar una la câteva milioane. Însă Mandel a realizat un lucru: în anumite loterii, numărul total de posibile combinaţii era mult mai mic decât jackpotul. Spre exemplu, dacă o loterie alegea 6 numere din 40, aveau să fie 3.838.380 de combinaţii posibile.
Presupunând că premiul oferit de această loterie era de 10 milioane de dolari, teoretic, Mandel ar fi putut cumpăra toate cele 3,8 milioane de combinaţii, cu un dolar fiecare. Chiar și așa, el tot ar fi avut un câştig semnificativ, chiar şi după taxe. Însă, în practică, el nu avea acei bani.