Cumplita moarte a lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi: Torturaţi, decapitaţi aruncaţi în Bosfor

Cumplita moarte a lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi a avut loc în urmă cu exact 310 ani. Moartea acestora e considerată una dintre cele mai greu de descris execuții din istorie. 

Pe 15 august 1714 au fost executați Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești și cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei.

În ultima parte a domniei sale, Voievodul Constantin Brâncoveanu era bănuit de către turci că ar trata în ascuns cu Imperiul habsburgic şi cu cel ţarist. Din acest motiv otomanii i-au pus gând rău.

Faptul că domnitorului român i s-au acordat titlurile de conte şi principe al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, precum şi titlul de Principe al Imperiului Ţarist au contribuit în plus la învinuirea sa. La acestea s-au adăugat si uneltirile unor familii boiereşti care îi râvneau tronul.

Cumplita moarte a lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi. Torturat mai întâi în închisoare

Domn al Ţării Româneşti vreme de 26 de ani, Constantin Brâncoveanu a avut parte de o moarte cumplită. A fost executat în ziua în care împlinea 60 de ani, după luni de chinuri groaznice în temniţa turcească, fiind decapitat pe malul Bosforului, împreună cu cei patru fii şi cu ginerele său.

Trupurile lor au fost recuperate din Bosfor şi înmormântate pe ascuns, iar timp de 200 de ani, mormântul lui Brâncoveanu a fost necunoscut.

Sfârșitul lor chinuitor a început pe 25 martie 1714, ziua în care solul sultanului a adus familiei Brâncoveanu firmanul de mazilie. Întreaga familie  a domnitorului a fost dusă, sub pază, la curtea otomană.

Ars pe piept și torturat cu fierul roşu încins la cap

Membrii familiei Brâncoveanu au fost întemniţaţi şi batjocoriţi, din aprilie până în iulie. Domnitorul a fost întins pe roată, a fost torturat cu un cerc de fier încins pus la cap, a fost ars cu fierul înroşit pe piept, a fost tăiat la mâini şi la picioare, îndurând chinuri inimaginabile.

La multe dintre torturi au asistat, cu forţa copiii și soţia sa, Doamna Maria.

După aproape patru luni de tortură, la sfârşitul lunii iunie, Brâncoveanu şi fiii săi au fost scoşi din închisoarea celor şapte turnuri şi mutaţi în palatul ţării de la Constantinopol (Valah-Serai), după ce otomanii i-au dat impresia că are şanse să-şi recapete scaunul.

Pungile cu galbeni și blestemul „ghiaurului”

Pe 14 august, lui Brâncoveanu i s-a promis eliberarea cu condiţia să spună unde ascunde cele 20.000 de pungi cu galbeni pe care Sultanul bănuia că le are.

„Douăzeci de mii de pungi cu aur însemna la vremea aceea zece milioane de aur. Nu numai că Brâncoveanu nu avea această sumă depusă nicăieri, dar nici n-o posedase vreodată” mai notează istoricul C. Gane în „Tragedia Brâncovenilor”.

Pus în fața unei cereri imposibil de îndeplinit, sătul de torturi şi rămas fără nicio speranţă, l-ar fi blestemat pe vizir , pe Sultan şi „umbra lui Alah pe pământ”

Blestemelor „ghiaurului” i-a înfuriat pe otomani. În ziua de 14 august, soarta domnitorului a fost pecetluită.

Pe 15 August 1714, ziua de nume a soţiei sale Maria  şi mare sărbătoare a creştinătăţii, turcii au pus în aplicare teribila execuție.

„La ceasul 9.00 dimineaţa, Brâncoveanu, cei patru fii ai săi şi ginerele Enache Văcărescu fură duşi dezbrăcaţi la cămaşă în faţa Seraiului”, descrie istoricul C. Gane ziua cumplitei execuţii.

Târgul de neacceptat

Sultanul le-a oferit Brâncovenilor iertarea şi viaţa, cu condiţia să treacă la mahomedanism.

„Fiţi viteji, feţii mei! Am pierdut tot ce-am avut, măcar sufletele să ni le mântuim” a fost îndemnul domnitorului către fii săi, refuzând propunerea sultanului.

Capul ginerelui Văcărescu a fost primul căzut. Apoi, pe rând, al lui Constantin, al lui Ştefăniţă şi al lui Răducu.

Cel mai mic dintre copiii lui Brâncoveanu, vâzându-şi fraţii ucişi sub ochii lui, a cerut îndurarea Sultanului, dar Brâncoveanu nu l-a lăsat să renunţe la credinţa ortodoxă.

„Din sângele nostru nimeni nu şi-a pierdut credinţa”, ar fi spus domnitorul în faţa slăbiciunii fiului său cel mic.

Capul lui Mateiaş a căzut apoi sub ochii lui Brâncoveanu, iar ultimul decapitat a fost  domnitorul.