Cine a fost cu adevărat ”Omul de fier”. Primul războinic care purta proteză pe câmpul de luptă

Nume celebru de supererou din universul Marvel sau de concurs de triatlon, ”Omul de fier” a existat cu adevărat în istorie. Se numea Götz von Berlichingen și a fost unul dintre cei de temut războinici ai Evului Mediu. A petrecut 47 de ani pe câmpul de luptă și a fost primul luptător care a beneficiat de o proteză funcțională.

”Omul de fier”, povestea adevărată

Iron Man (Omul de Fier) este unul dintre cei mai emblematici supereroi din universul Marvel, creat de Stan Lee, Larry Lieber, Don Heck și Jack Kirby în 1963. Pe lângă film, există cu același nume și unul dintre cele mai dure concursuri de sport din lume. Se numește Ironman și este o variantă extremă de triatlon.

Dar puțini știu că adevăratul Om de fier a trăit în Evul Mediu și are o poveste excepțională. Götz von Berlichingen, supranumit și „Cavalerul cu Mână de Fier” sau efectiv „Omul de Fier” al Renașterii. Götz a fost unul dintre cei mai de temut luptători ai Evului Mediu și cel mai faimos cavaler german al secolului al XVI lea. Faima pe care a dobândit-o în cei 47 de ani petrecuți pe câmpul de luptă, ca mercenar și comandant de lefegii, a devenit sursă de inspirație pentru dramaturgi și romancieri de-a lungul secolelor, scrie Adevărul.

Viața sa a fost aventuroasă și plină de întâmplări care de care mai neprevăzute. A fost inclusiv primul războinic care a reușit să depășească o dizabilitate cu ajutorul unei proteze.

În serviciul împăratului

Götz, sau pe numele său complet Gottfried von Berlichingen zu Hornberg s-a născut în anul 1480  într-o familie nobilă din Württemberg, o regiune din sud-vestul Sfântului Imperiu Roman de neam germanic.

Götz von Berlichingen a venit pe lume într-o perioadă tulbure, în care conflictele dintre nobili și orașele rivale făceau ravagii în sudul Germaniei. În plus, reprezentanții Casei de Habsburg, cei care controlau practic Sfântul Imperiu Roman de neam germanic, erau într-un conflict deschis cu elvețienii.

Habsburgii doreau să pună stăpânire pe cantoanele din Alpi și să-și extindă dominația în toată zona alpină pentru a face legătura cu posesiunile lor din nordul Italiei. Crescut în focul războaielor,  Götz a devenit un copil pasionat de arme și lumea marțială. Îl ajuta și fizicul. Era înalt și voinic. La vârsta de 17 ani avea deja fizicul unui tânăr de 25 de ani. De altfel aceasta a fost și vârsta la care Götz von Berlichingen a primit botezul focului.

A plecat la război cu oamenii de pe domeniu în slujba Habsburgilor, care aruncaseră Sfântul Imperiu Roman într-un război dur împotriva Confederației Elvețiene. Era așa numitul Război „Război Suab” pentru că în conflict s-au implicat și statele germane din Liga Suabă.

47 de ani pe câmpul de luptă

A fost luat imediat de Frederic I, margraf de Brandenburg-Ansbach, în serviciul său. În 1498, a luptat din nou în armatele împăratului romano-german Maximilian I, participând la acțiuni în Burgundia, Lorena și Brabant, precum și în Războiul Suab din anul următor.

Până la vârsta de 20 de ani Götz participase deja la zeci de bătălii și devenise un războinic experimentat. Cu un fizic impunător, cu o pricepere aparte în mânuirea spadei grele de luptă, Götz își intimida adversarii. În plus, avea și un curaj nebun.

Avea să petreacă 47 de ani pe câmpurile de luptă ale Europei și să poarte sute de bătălii. Se spune că s-a bătut și în numeroase dueluri.

În autobiografia sa, von Berlichingen spune că 15 dueluri le-a dat în nume propriu, pentru chestiuni de onoare. Altele câteva zeci le-a purtat pentru prieteni sau pentru a tranșa rezultatul unor bătălii, pentru a se evita vărsarea de sânge inutilă. Se spune că putea să-și decapiteze oponentul cu o singură lovitură de spadă.

Propria companie de războinici

Un rebel din fire și un tânăr însetat de faimă și avere, Götz a renunțat să-l mai servească pe împărat sau pe nobili și să aștepte până când aceștia îi vor găsi un nou război în care să lupte. Așa că și-a înființat propria companie de mercenari.

Erau un fel „The Expendables” ai Renașterii, cu luptători aleși pe sprânceană. Puțini, dar foarte experimentați. Un soi de trupă de șoc, capabilă să înfrunte armate întregi. Uriașul Götz von Berlichingen, deși încă un puști, a fost ales comandant al companiei.

Avea în subordinea sa inclusiv războinici cu 10-15 ani experiență pe câmpurile de luptă ale Europei. Alături de mercenarii săi a făcut o adevărată avere vânzându-și serviciile diverșilor duci, margrafi (conți ce stăpâneau zone de frontieră) și baroni. Cine dădea mai mult, era servit.

Timp de 12 ani viața sa a fost o adevărată aventură, trăită pe muchie de cuțit, la asedii, jafuri, atacuri, dueluri și războaie între nobili, între nobili și orașe sau chiar între burgurile germane. Götz nu s-a sfiit să devină și tâlhar de codru atunci când avea propriile dispute sau interese.

Aventurile sale l-au purtat prin tot Imperiul Romano-German și chiar dincolo de granițele sale. Götz era să-și piardă de mai multe ori viața.

Primul războinic cu proteză

Götz Von Berlichingen a fost poreclit „omul cu braț de fier” sau „omul de fier” după ce a suferit o rană extrem de gravă în timpul unei bătălii. Mai precis, în 1504, în timpul Războiului de Succesiune de la Landshut, Berlichingen și armata sa de mercenari au luptat pentru Albert al IV-lea, Duce de Bavaria.

În timpul asediului orașului Landshut, o ghiulea de tun i-a aruncat spada în brațul drept forfecându-l. Pentru a-i salva viața, medicii vremii au fost nevoiți să-i taie brațul de la încheietura mâinii. Avea doar 24 de ani și cariera sa militară s-ar fi putut opri acolo.

Götz nu era omul care să renunțe. A învățat să lupte cu stânga și totodată a căutat fierari capabili să-i confecționeze un braț funcțional din metal. Prima mână de fier era un dispozitiv mai simplu, despre care se spune că ar fi fost fabricată de un fierar local și un meșter specializat în realizarea șeilor.

Ulterior, a găsit un fierar care să-i realizeze o adevărată operă de artă. Cu această mână protetică, cavalerul german era capabilă să țină obiecte, de la un scut sau frâie până la o pană. Ambele mâini de fier sunt expuse astăzi la Burg Jagsthausen.

Cu mâna de fier, Götz Von Berlichingen a luptat chiar mai bine decât înainte câștigând o faimă de neegalat.

După anul 1540 și numeroase alte aventuri, von Berlichingen s-a întors la castelul său din Hornberg și a trăit tot restul vieții în pace. A murit pe 23 iulie 1562, la 82 de ani. Von Berlichingen a fost căsătorit de două ori și a avut trei fiice și șapte fii. Până la moarte, Götz Von Berlichingen și-a scria autobiografia.