Cutremur de suprafață în Islanda! Seism de 5,6 la adâncime de 21.2 km
Vineri, 1 noiembrie 2024, la ora 07:38:06 (ora locală a României) s-a produs un cutremur semnificativ cu magnitudinea mb 5.6, la adâncimea de doar 21.2km în Islanda, în Peninsula Reykjanes, anunță Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului.
Cutremur de suprafață în Islanda! Seism de 5,6 la adâncime de 21.2 km
„În ziua de 01 Noiembrie 2024, la ora 07:38:06 (ora locală a României), s-a produs în REYKJANES RIDGE un cutremur semnificativ cu magnitudinea mb 5.6, la adâncimea de 21.2 km”, anunță INFP.
Din primele informații seismul nu a produs pagube materiale sau victime, mai ales că zona nu este locuită. Peninsula Reykjanes din sud-vestul Islandei este continuarea pe uscat a dorsalei Reykjanes, în mare parte submarină, parte a dorsalei central-atlantice, care se întinde de la Esja în nord și Hengill în est până la Reykjanestá în vest.
Dorsala Reykjanes face parte din Dorsala Medio-Atlantică care se extinde pe uscat pe Reykjanes, cea mai sud-vestică parte a Peninsulei Reykjanes. În ultimii 4 000 de ani, pe Peninsula Reykjanes au avut loc trei episoade vulcanice și de rift și se crede că un nou episod a început în 2019.
Zonă vulcanică de rift activ
Sistemul vulcanic Reykjanes, cu roiurile sale de fisuri bine definite, este o zonă vulcanică de rift activ, cu o lungime de aproximativ 45 de kilometri, dintre care 30 sunt pe uscat; restul este submarin și se conectează cu creasta Reykjanes.
Centrul sistemului vulcanic se află într-o zonă de rift cu o lățime de 5 kilometri, formată din falii normale și de transformare care merg de la NE la SV, creând o structură dură de tip graben. Stratul de bază al sitului este format din creste de bazalt erupte subglaciar (tindar) de vârstă pleistocenă, o lavă de scut picritică de Háleyjabunga, veche de peste 14 000 de ani, și o lavă de scut olivină tholeitică de Sandfellshæð, veche de 14 000 de ani, în nord. Lavă postglaciară mai tânără de 8 500 de ani acoperă mare parte din partea de sud a zonei. Cea mai tânără lavă a erupt din rândul de conuri Stampar în 1210-1211 d.Hr. Ea a început cu o erupție în larg, creând conurile de tuf de la Vatnsfell și Karl, înainte de a se extinde spre nord, în interior.
Faliile cu o distanță de peste 20 de metri sunt prezente în lavele și tindrele mai vechi. Rata de subsidență este de aproximativ 6,5 mm/an, iar rata de extindere este de aproximativ 8-9 mm/an Nucleul sistemului vulcanic are un sistem geotermal productiv de 1,5 km2, cu o temperatură a rezervorului de până la 320°C la 3 kilometri adâncime, arată IUGS.
