De ce se ceartă PSD și PNL. Secretul din spatele divergențelor
Tensiunile din Coaliția de guvernare trec mult dincolo de disputele tehnice privind bugetul sau ritmul creșterii economice și scot la suprafață o luptă pentru controlul puterii politice și instituționale.
În timp ce în fața publicului se invocă responsabilitatea fiscală și nevoia de stabilitate, în culise se negociază poziții strategice în stat, de la conducerea parchetelor la cea a SRI și SIE, mize care vor influența arhitectura puterii pentru anii următori.
O competiție acerbă pentru controlul instituțional
Consultantul politic Daniel Olteanu arată că în spatele tensiunilor se află o competiție acerbă pentru controlul instituțional, pentru influența în zona justiției și a serviciilor, dar și pentru capacitatea fiecărui partid de a livra rezultate într-un context politic destul de complicat.
„Arhitectura de securitate și justiție influențează agenda publică, dar și raporturile de forță dintre partide”
Daniel Olteanu este de părere că disputele dintre PSD și PNL nu se reduc la o simplă confruntare între „partidul care vrea creștere” și „partidul care vrea austeritate”. Bugetul, reorganizarea administrativă și discuțiile legate de tăierile necesare sunt doar planul de suprafață al unui joc politic mult mai amplu.
„Divergențele din coaliție nu sunt un simplu conflict între „buget și creștere” versus „funcții”, ci o suprapunere între două planuri care se alimentează reciproc. Bugetul și reforma administrativă sunt partea vizibilă: cine își asumă costurile, cum se împart sacrificiile, cine comunică și cine încasează politic nemulțumirea.” explica acesta pentru Ziare.com
Dar în spatele acestui plan există o miză structurală: controlul instituțional și capacitatea de a livra rezultate măsurabile într-un interval scurt, tocmai pentru a justifica politic măsurile dure.
Numirile din zona de justiție și servicii contează pentru că sunt pârghii de putere reală, nu doar trofee de partid. În România, arhitectura de securitate și justiție influențează atât agenda publică, cât și raporturile de forță dintre partide”, a spus Daniel Olteanu.
„Certurile de suprafață ascund o negociere mai profundă”
Un punct sensibil este legat de modul în care este interpretată mișcarea din zona justiției. Daniel Olteanu punctează că percepția publică tinde să transforme orice intensificare a activității în interpretări politice.
„Activitate la parchete” nu trebuie citită ca răfuială, ci ca semnal politic de eficiență instituțională: un stat care aplică legea și produce unele consecințe.
Problema este că nu poți maximiza simultan toate obiectivele: stabilitate externă, reformă fiscal-bugetară, pace socială, control instituțional și rezultate rapide. De aici apare nevoia de balans permanent și, implicit, conflictul: fiecare partid vrea să reducă riscul pe care îl poartă și să crească partea de control pe care o deține.
Cine obține pârghiile instituționale își poate proteja și operaționaliza deciziile pentru a-și securiza poziția în coaliție. De aceea, certurile de suprafață ascund o negociere mai profundă despre autoritate, disciplină internă și capacitatea de a domina agenda publică pe termen mediu”, a mai precizat Daniel Olteanu pentru Ziare.com.
