Destinul trist al lui Ciprian Porumbescu. Geniul care s-a stins la 30 de ani, chinuit de boală și de o iubire nepermisă
S-a născut pe 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei, într-o casă modestă de țară, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovski. Nimic nu prevestea destinul trist al lui Ciprian Porumbescu, compozitorul român de geniu, care s-a stins din viață la nici 30 de ani.
Din cauza sărăciei familii sale, Ciprian Porumbescu nu a putut avea profesori de educație muzicală în perioada copilăriei. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi datorită unei burse, și-a continuat studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde va dirija corul Societății Studențești „România Jună”.
Destinul trist al lui Ciprian Porumbescu. Arestat și acuzat de înaltă trădare
În 1874 se înfiinţează la Cernăuţi societatea studenţească „Arboroasa”, după numele vechi al Bucovinei. Tânărul compozitor i- a compus imnul, iar în ultimul an de seminar a fost ales președinte asociației studenților care nu era privită cu ochi buni de stăpânire austriacă din cauza activităților sale patriotice.
În octombrie 1877, după o telegramă trimisă la Iași cu ocazia manifestărilor organizate în memoria domnitorului Grigore Ghica, Austro-Ungaria decide să ia atitudine împotriva acestor manifestări, iar membrii Arboroasei sunt arestați sub acuzația de înaltă trădare și li se înscenează un proces.
Ciprian Porumbescu se află la Stupca, în casa copilăriei, când a fost arestat. A fost urcat într-o căruţă şi dus până la Cernăuţi, iar ploaia rece ia pătruns prin haine. Ofițerii austrieci i-au dat voie să-și ia cu el vioara și o gramatică a limbii franceze.
A fost băgat într-o celulă cu pereții reci, în care se aflau deținuți de drept comun, și a primit mâncare proastă, toate aceste condiții agravându-i tuberculoza de îngrijire suferă încă din perioada adolescenței.
Chinuit de tuberculoză
După unsprezece săptămâni, cei cinci membri ai societăţii Arboroasa au fost achitaţi în urma unui proces care a durat trei zile.
După eliberare, tânărul Porumbescu sa întors la Universitatea din Cernăuți și apoi, cu mare greutate, a plecat să-și continue studiile la Viena. Aici a tipărit, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale reunite în „Colecția de cântece sociale pentru studenții români”. Printre ele se aflau „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”.
De la Viena a mers la Braşov, ca profesor de muzică la Gimnaziul românesc şi a primit şi un post de dirijor la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brașovului, dar locul era mult prea rece și umed pentru suferința veche a lui Ciprian Porumbescu.
Pe 11 martie 1882 se va desfășura la Brașov, premiera operei sale „Crai nou”, prima operetă românească, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc, piesa în două acte scrise de Ciprian Porumbescu pe textul lui Vasile Alecsandri.
S-a stins sub ochii tatălui său
De la Brașov tânărul a plecat spre Italia pentru a-și îngriji starea de sănătate. Iubirea muzicianului pentru Berta Gorgon, fiica pastorului evanghelic din Ilişeşti, a rămas neîmplinită.
Familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis căsătoria, iar tatăl Bertei a încercat în permanență să-i îndepărteze pe cei doi tineri, trimițându-și fata în străinătate.
Ciprian Porumbescu, grav bolnav de tuberculoză, s-a întors în țara după un și la timp scurt s-a stins din viață în casa de la Stupca, sat numit astăzi Ciprian Porumbescu în onoarea muzicianului, sub ochii tatălui și ai surorii sale, Mărioara, pe data de 6 iunie 1883. Avea 29 de ani.
