Doliu uriaș în România după ce duminică, 29 decembrie, profesorul și lingvistul, Alexandru Niculescu, s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani. Acesta trăia la Paris, acolo unde a cerut azil politic în perioada comunistă și de unde a continuat să fie una dintre cele mai respectate voci ale exilului comunist din România.
Anunțul a fost făcut de către Ionuț Vulpescu, cel care i-a fost student și apropiat.
”S-a stins din viață, la Paris, la 96 de ani, profesorul și lingvistul Alexandru Niculescu. A fost un strălucit urmaș al profesorilor săi, marii lingviști Alexandru Rosetti, alături de care este în această fotografie, și Iorgu Iordan. Imediat după absolvirea Facultății de Litere, în 1950 și până în 1985, a predat lingvistică romanică și lingvistică românească la Universitatea din București. În 1985 a cerut azil politic în Franța și a fost una dintre vocile respectate ale exilului românesc, în ultimii ani ai comunismului. Profesor asociat la Universitatea Paris IV – Sorbona, a fost profesor la Viena, Padova și a ocupat prin concurs prima catedră de limba română a Universității din Udine. Când avea deja 89 de ani, am avut bucuria să îmi ofere ultima sa lucrare, “Creștinismul românesc. Studii istorico-filologice”. A fost apreciat în Italia, Franța, în România poate mai puțin decât ar fi meritat. Transmit soției sale, doamna academician Florica Dimitrescu-Niculescu și fiului său, istoricul Adrian Niculescu, întreaga mea compasiune. Dumnezeu să îl odihnească!”, scrie Ionuț Vulpescu.
Alexandru Niculescu (n. 20 august 1928) a fost profesor emerit al Universității din București (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine), elev al profesorului Al. Rosetti și, parțial, al profesorului Iorgu Iordan.
A predat lingvistică romanică și lingvistică românească începând din anii 1950 până în anul când a fost obligat să ceară azil politic în Franța (1984–1985). A fost profesor-invitat la Universitatea din Viena (1963–1965) și a continuat să predea limba și cultura românească la Universitatea din Padova. După o perioadă petrecută în țară (1970–1980), a fost invitat ca profesor asociat la Universitatea Paris IV – Sorbona (1980). În 1986 a ocupat prin concurs prima catedră de limba română a Universității din Udine (1986–2003). Este profesor emerit al Universității din Udine. Ministerul Universităților din Franța i-a acordat titlul de Ofițer al Palmelor Academice.
Selecție a operei:
Individualitatea limbii române între limbile romanice
vol. I. Contribuții gramaticale, București (1965);
vol. II. Contribuții socioculturale, București (1978);
vol. III. Noi contribuții, Cluj Napoca (1999);
vol. IV. Elemente de istorie culturală, Cluj Napoca (2003).
Alexandru Niculescu, Florica Dimitrescu, Testi romeni antichi (secoli XVI-XVIII), Padova (1970).
Între filologie și poetică, București (1980).
Outline History of the Romanian Language, București (1981) și Padova (1990).
Lʼaltra latinità. Storia linguistica del romeno tra Oriente e Occidente, Verona (2007).