Efectele marelui cutremur din 4 martie 1977. Decizia criminală a lui Ceaușescu de a opri consolidările la clădirile avariate

Efectele marelui cutremur din 4 martie 1977 sunt resimțite, din păcate, până în zilele noastre. Atunci, Nicolae Ceaușescu a dat ordinul de a opri consolidările blocurilor avariate, cu consecinţe dezastruoase, pentru a folosi toate resursele la construirea faraonicei „Case a Poporului”.

Seara de vineri, 4 martie 1977, rămâne în memoria tuturor celor care au trăit atunci, dar şi în zilele următoare, unele dintre cele mai cumplite momente şi au asistat la scene dramatice.

La ora 21:22, un cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter s-a produs în Vrancea, având efecte devastatoare asupra României. În circa 56 de secunde, seismul a făcut aproximativ 1.570 de victime, dintre care, peste 1.390 numai în Bucureşti.

Efectele marelui cutremur din 4 martie 1977. În Capitală, peste 33 de clădiri mari s-au prăbuşit

Imediat după cutremur, bulevardele Magheru şi Nicolae Bălcescu, Calea Victoriei, dar şi străzile adiacente dezvăluiau realitatea cruntă: grămezi de moloz şi fiare contorsionate pe locurile unde până de curând erau clădiri – blocul „Casata”, blocul „Scala”, blocul „Wilson”, blocul „Dunărea”, blocul „Nestor”, blocul „Belvedere”, blocul „Continental”.

Blocurile erau cunoscute de bucureşteni sub aceste nume, atribuite după numele cofetăriei care era la parterul blocului, după numele barului de la subsol ori după numele pensiunii sau al restaurantului de la parter.

S-au prăbuşit şi clădiri din str. Apolodor, nr. 27, str. Tudor Arghezi, nr.1, str. Al. Sahia, nr. 35 (actuala J.L. Calderon), str. Brezoianu, nr. 7, str. Hristo Botev, str. Galaţi, nr. 33, blocul OD16 din Militari, blocul de la intersecţia şos. Ştefan cel Mare cu str. Lizeanu, Centrul de calcul de lângă Palatul CFR.

Ședința de partid din iulie 1977

Imediat după cutremurul din martie 1977, inginerul Gheorghe Ursu, cu o bogată experienţă în lucrări de rezistenţă, inclusiv anti-seismică, a fost desemnat că şef de proiect de consolidare la blocul Patria / ARO de pe Bulevardul Magheru.

În această calitate, el a participat pe 4 iulie 1977 la o şedinţa cu şeful statului, Nicolae Ceaușescu.

Șeful statului a adunat la respectiva ședință toţi factorii de răspundere din construcţii, de la ministru până la şefii de proiecte, pentru a le da ordinul de a opri consolidările blocurilor avariate, cu consecinţe dezastruoase.

Dictatorul a dat acel ordin pentru a folosi toate resursele interne, dar şi ajutoarele din afară, la construirea faraonicei „Case a Poporului”.

Bani ar fi fost pentru consolidare. Imediat după cutremur, Nicolae Ceauşescu a hotărât să deschidă „Contul refacerii, solidarităţii şi omeniei“, cunoscut sub numele de „Omenia“, unde toţi oamenii muncii trebuiau să doneze bani pentru reconstrucţia ţării. În ajutorul României au sărit atunci şi ţările străine, care au trimis sume mari de bani pentru reconstrucţia Bucureştiului, oraşul cel mai afectat de cutremur.

Lucrările trebuiau terminate până la 23 August

Suprafeţele blocurilor avariate de cutremur trebuiau tencuite şi majoritatea şantierelor eliminate până la 23 august 1977. Evident, serbările grandioase nu puteau avea loc printre ruine.

Notele lui Gheorghe Ursu din acea şedinţa sunt concludente:

„N. Ceauşescu: Se opreşte orişice echipă de verificare, am dat ordine la Miliţie şi Procuratura să-i bage la închisoare. Cine le da voie să între în domiciliul cetăţenilor?… Nu se mai admite nici o reparaţie capitală”.

Prin „sursele” infiltrate în institutele de proiectări şi construcţii (inginerii „rezidenţi”, adică plătiţi atât de instituţia unde lucrau, cât şi de Securitate), D.S.S. avea cunoştinţă directă despre prăbuşirile care au urmat „după ce au fost scoşi popii [schelele de susţinere temporară]” şi despre „riscul pierderii a mii de vieţi omeneşti” în cazul unui alt cutremur, chiar de magnitudine mai redusă.

Inginerul care a anunțat decizia dictatorului la Europa Liberă

Printr-o scrisoare trimisă la postul de radio Europa Liberă, Gheorghe Ursu a informat opinia publică asupra rolului dictatorului în oprirea consolidărilor şi asupra riscurilor legate de lăsarea blocurilor neconsolidate.

Scrisoarea a fost citită de Virgil Ierunca pe 4 martie 1979. Consecinţa? Gheorghe Ursu a fost încadrat cu o reţea informativă.

Jurnalul sau a fost rechiziţionat de Securitate. El a încercat chiar să-i convingă pe anchetatori, apelând la ceea ce speră să fie o urmă de umanitate în aceştia, de justeţea poziţiei sale, pentru a-i face să înţeleagă „riscul pierderilor de vieţi omeneşti“.