Fostul șef al SRI, Virigil Măgureanu, ajuns la veritabila vârstă de 84 de ani, continuă să fie la fel de elegant atunci când iese în public, îmbrăcat mereu la cămașă și cu pălărie în cap, în stilul său caracteristic. Recent, fostul oficial a fost reperat de paparazzi Mediaflux aproape de blocul în care locuiește, în cartierul Primăverii, într-o mișcare clasică de spion, vorbind pe rând la cele două telefoane mobile pe care le deține.

Chiar dacă are o vârstă înaintată, gestul trădează experiența fostului agent de informații într-un stil de lucru specific anilor ’90 pe care îl păstrează și în prezent. Atunci, ca și acum, securitatea comunicațiilor împunea adesea folosirea mai multor aparate pe diferite rețele.
Click to display the embedded YouTube video
Virgil Măgureanu locuiește de zeci de ani într-un bloc din cartierul Primăverii, o zonă exclusivistă, unde își au casa mulți foști demnitari ai țării. Aici, discreția este lege, iar fostul șef SRI și-a păstrat și astăzi prestanța, fiind mereu recunoscut după costumele sale impecabile și pălăria pe care rar o dă jos din cap.

Un semn clar de îmbătrânire este faptul că se mișcă greu, însă în rest pare la fel de conectat la actual cum a fost și până acum.

Deparce de locuința sa, unde ar putea fi în continuare microfoane sau altă tehnică specială, fostul șef al Serviciului Român de Informații preferă să își păstreze discuțiile discrete, în public, dar totuși departe de urechile persoanelor neautorizate.
Măgureanu a rămas un personaj consultat din umbră de diverse aripi ale politicii și afacerilor din România, iar cele două telefoane arată că încă este „conectat”. Se pare că fluxul de informații către fostul și de fapt primul șef al Serviciului Români de Informații nu s-a oprit nici acum.

Dincolo de aura de „eminență cenușie” a serviciilor secrete, Virgil Măgureanu duce acum o viață mult mai retrasă, deși numele său reapare periodic în spațiul public din cauza dosarelor penale care vizează perioada anilor ’90.
El locuiește în București și este, oficial, pensionar. Deși s-a retras din viața politică activă de mulți ani, a rămas o prezență discretă în mediul academic și editorial.

Totuși, Măgureanu a fost și este figură centrală și controversată a istoriei recente a României, fiind cunoscut în special drept primul director al Serviciului Român de Informații (SRI), jucând un rol-cheie în tranziția de la regimul comunist la cel democratic.
Înainte de Revoluție, Măgureanu a activat sub numele de Virgil Astaloș, născut în 19 martie 1941, în Giurtelecu Hododului, Regatul Ungariei, localitate aflată în prezent în județul Sălaj, fiind timp de aproape 20 de ani profesor de psihosociologie la Academia „Ștefan Gheorghiu”, instituția unde se formau cadrele Partidului Comunist Român. Mulți spun că a activat în Departamentul de Informații Externe (DIE) ca ofițer acoperit, revenind în țară după defecțiunea lui Ion Mihai Pacepa în 1978.

El a fost unul dintre actorii principali ai evenimentelor din decembrie 1989, fiind prezent la procesul și execuția soților Ceaușescu în ziua de Crăciun la Târgoviște în timpul Revoluției.
Ulterior, a făcut parte din Consiliul Frontului Salvării Naționale și a fost consilier pe probleme de siguranță națională al lui Ion Iliescu fiind director SRI din 1990 până în 1997. Măgureanu a coordonat transformarea fostei Securități în SRI.

După demisia de la SRI în 1997, a început o ferventă carieră politică și publicistică, conducând Partidul Noua Românie (PNR), care a fuzionat ulterior cu alte formațiuni, ajungând pentru o perioadă președinte al Alianței Naționale.
De asemenea, a scris mai multe volume despre putere și sociologie politică, printre care Declinul sau apoteoza puterii? (2003), De la regimul comunist la regimul Iliescu (2009), Ce s-a întâmplat de fapt (2022) – un dialog lung cu istoricul Lavinia Betea.
Totuși, nu toate lucrurile sunt roz pentru Virgil Măgureanu, zis „Dom’ Profesor”, asta după ce dosarul Mineriadei a fost reluat recent în forță de către procurori. În ianuarie 2025, procurorii militari au anunțat punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa (alături de Ion Iliescu și Petre Roman) pentru infracțiuni contra umanității, fiind acuzat că, alături de ceilalți lideri ai puterii de atunci, a orchestrat atacul violent împotriva manifestanților din Piața Universității, soldat cu morți, răniți și mii de persoane private de libertate.