În fiecare an, pe 21 noiembrie, creștinii prăznuiesc Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.
Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim și Ana. Lipsiți de copii, dar cu credință în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți, făgăduind că, dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu și îl vor închina Lui. Un înger le vestește că vor avea o fată pe care o vor numi Maria.
Sfinții Ioachim și Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu și, la trei ani de la nașterea Maicii Domnului, au dus-o pe fiica lor la templu.
Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru că ea însăși avea să devină „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, sălaș al lui Dumnezeu-Cuvântul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veșnic, avea să ia trup, să se facă cuprins în pântecele ei, scrie Crestinortodox.ro.
Deși sunt persoane care susțin că lucrul acesta era cu neputință, totuși Biserica, în cântările ei, afirmă: „Ceea ce s-a hrănit în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credință și cu înțelepciune și cu neîntinată feciorie, mai-marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune”.
Informații despre acest eveniment din viața Maicii Domnului avem în „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”, o scriere apocrifă din secolul al II-lea.
Precizăm că, dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai „Bunavestire” are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, Evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informațiile provenind din Sfânta Tradiție și din Evangheliile necanonice (apocrife).
Părintele profesor Ene Braniște afirmă că această sărbătoare a luat naștere în secolul al VI-lea.
„Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria «cea nouă». Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu”.
În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de papa Grigorie al XI-lea, care a cinstit-o pentru prima dată în anul 1374, la Avignon.
Începând cu data de 21 noiembrie, în cadrul slujbei Utreniei, se cântă Catavasiile: „Hristos Se naște, slăviți-L!…”. Este o sărbătoare care ne pregătește și pe noi să-L facem pe Hristos să Se nască tainic în noi.
Nu este de ajuns să știm că Fecioara Maria a fost dusă la Templu și a stat până la vârsta de 15 ani. Important este să pătrundem în înțelesul profund al evenimentului istoric și să descoperim că prezența ei în Sfânta Sfintelor e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască din ea. Deci, Hristos Se va naște, va muri și va învia tainic cu tot omul care viețuiește în Biserică.
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ținute în lumină și căldură, înmuguresc și înfloresc și sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uităm că în colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar.
Pentru ca bucuria sărbătorii Intrarea Maicii Domnului în Biserică să nu fie umbrită de post, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la pește.