„Moșii de toamnă” sunt pomeniți în prima sâmbătă din noiembrie în fiecare an. De fiecare dată, creștinii ortodocși de pretutindeni țin cont de câteva tradiții și obiceiuri importante pentru români.
Anul acesta, Moșii de toamnă vor fi pe 2 noiembrie. Data moșilor de toamnă variază de la an la an. Ea este stabilită de BOR în funcție de sărbătoarea Paștelui, dar este întotdeauna în sâmbăta dinaintea Duminicii Sfântului Mina.
Pomenirea rudelor trecute în neființă este făcută complet diferit în fiecare regiune a țării. Spre exemplu, în Banat, Transilvania și Maramureș, oamenii curăță mormintele celor dragi în noaptea de 1 spre 2 noiembrie, le împodobesc cu flori, pun lumânări ca să lumineze calea celor adormiți. Sărbătoarea poartă numele de Luminație. În Muntenia, oamenii împart doar alimente și haine care erau preferate de cei care cândva au fost în viață. În Moldova, în unele zone, oamenii împart oale pline cu mâncare și colaci.
Tradițiile din România ne arată că la Biserică se aduc: o sticlă mică de vin, colivă și bucate pregătite înainte, pentru a putea fi împărțite. Pentru pomenirea morților se mai pot duce, în funcție de posibilități, pachete cu plăcinte, dulciuri, prăjituri, brânzeturi, carne, sarmale, mere şi alte fructe. În general, majoritatea fructelor sunt cele de toamnă.
Pachetele trebuie pregătite înainte de acasă și împărțite după terminarea slujbei, împreună cu o lumânare. În fiecare pachet trebuie adăugat și câte un colac, dar și un prosop. Odată cu pomelnicul, preotului i se va da și un prosop, tămâie și cărbuni.
Nu trebuie uitate nici lumânările. E nevoie de una pentru fiecare vas împărțit și pentru fiecare colac sau prescură. În Muntenia încă se mai păstrează obiceiul ca, lângă colivă, la pomeni să se pună și un bănuț care să fie dat celui mai sărac om din sat, pentru a aduce spor atât celui ce a dat, cât și celui care a primit.
„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”.