Pe locul unde se află acum cimitirul Bellu era o livadă cu portocali. Unul dintre portarii cimitirului a fost un celebru istoric

Cimitirul Bellu din București este nu doar cimitirul und sunt înmormântate celebritățile, dar și un veritabil muzeu în aer liber. Familiile celor trecuți în neființă au optat în multe cazuri pentru cavouri, cripre și cruci deosebite, apelând chiar la artiști ai vremii. Dar puțină lume știe câte ceva din istoricimitir: pe locul unde se află acum cimitirul Bellu era o livadă cu portocali.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, pe strada Șerban-Vodă, situată atunci la periferia Capitalei, se afla o așa numită ”grădină de petrecere”, care-i aparținea baronului Barbu Bellio, românizat Bellu.

Aici veneau bucureștenii în duminicile cu vreme bună pentru plimbări sau picnicuri și nu o dată se încingeau și petreceri cu lăutari și hore. Potrivit cronicarilor vremii, în grădină creșteau foarte mulți pomii exotici. ”În grădina Belului creșteau portocali, naramzi (tot portocali, dar cu fructe stacojii), lămâi și chitri (tot rude cu citrice, dar cu fructele mai puțin acre decât lămâile).” scria într-un ziar al vremii

În 1852, după ce baronul Barbu Bellu a donat terenul pe care se afla livada de portocali Sfatului Orășenesc, a început amenajarea cimitirului.

Pe locul unde se află acum cimitirul Bellu era o livadă cu portocali. Proprietarul avea blazon cu unicorn

Ca orice familie importantă, și familia Bellio avea un blazon. Acesta era împărțit în patru secțiuni care era înfățișate un trident, un vultur, un cal și un unicorn.

Urmaș al unei vechi familii de aromâni, proprietarul terenului pe care s-a construit cimitirul, Barbu Bellu, deținea rangul de baron austriac, rang moștenit de la Constantinos Bellio, unchiul său care în 1817 fusese înobilat de împăratul Francisc I.

La fel ca majoritatea celor din neamul său, Barbu Bellu a îndeplinit mai multe înalte dregătorii publice și domnești, începând cu cea de paharnic şi continuând cu cele de membru al Curţii de Apel, deputat, ministru al Cultelor, ministru al Dreptăţii și senator.

Istoric celebru, portar la cimitirul Bellu

Gheorghe Bezviconi a fost istoric, genealogist, heraldist, dar la un moment dat a devenit portar la Cimitirul Bellu.

Asta s-a întâmplat din cauza persecuției politice din timpul regimului comunist. Exclus din Institutul pentru Studiul Istoriei Universale, unde era extrem de prețuit de Nicolae Iorga, istoricul Bezviconi a devenit Domnu’ Gheorghiță, a învățat să tragă clopotul, uneori a ajutat chiar la săpatul gropilor. În acea perioadă, și- a continuat cercetările și a reușit să închege un inventar genealogic al celor dispăruți, precum și o reconstituire a monumentelor de artă și arhitectură din cimitirul Bellu, publicate în lucrarea  „Necropola Capitalei”