Povestea mai puțin știută a Sânzienelor. Ființele mitice bune, dar foarte răzbunătoare

spot_img

În ziua de 24 iunie, creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.Tot în această zi sunt și Sânzienele, nume specific zonelor din Ardeal, în timp ce în Muntenia și Oltenia este întâlnită sub numele de Drăgaica. Aceasta este singura sărbătoare păgână acceptată și de Biserică. Dar care este povestea mai puțin știută a Sânzienelor?

Din punct de vedere calendaristic, Sânzienele marchează apropierea mijlocului verii și reprezintă momentul de cotitură al verii către iarnă, finalul muncilor agricole și pregătirea de strângerea recoltei. Floricele galbene de pe câmp, denumite Sânziene, înfloresc cel mai mult, an de an, în noaptea de 24 iunie.

Povestea mai puțin știută a Sânzienelor. Iubirea nespusă a marelui preot al Lunii pentru soția sa, marea preoteasă a soarelui

Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile care sunt zâne rele. Povestea Sânzienelor a fost relatată, pentru Formula As, de un specialist în etnografie şi folclor.

Când marea preoteasă a Soarelui – tânăra împărăteasă Reskynthis – a plecat în Lumea Umbrelor, jalea soţului ei – împăratul Ion, marele preot al Lunii – a fost de nespus.

Atât de mult a suferit împăratul, încât şi-a lăsat palatul şi sceptrul, plecând în munţi spre a se reculege – gest fără precedent în tradiţiile autohtone. Acolo, spun legendele, a pogorât până în Tărâmul Celălalt, rugându-se de zei să-i redea soţia. Se mai spune că ar fi reuşit să o aducă până aproa­pe de Lumea Albă, dar că ar fi pierdut-o în ultima clipă. De atunci, Reskynthis a mai fost numită şi Eury­dike, adică „Readusa”.

Răzbunarea preoteselor

Noua mare preoteasă a Soarelui a fost aleasă Salonai, sora mai mică a Eurydikei. Legea pământului cerea ca împăratul văduv să o ia de soţie pe Salonai. Numai că acesta a refuzat.

Tradiţia mai cerea ca marele preot al Lunii să oficieze în fiecare an, cu marea preoteasă a Soarelui, hierogamia – adică „nunta sfântă”, pentru ca pământul să dea roade multe – dar împăratul a respins şi această ceremonie sacră, care implica actul sexual.

Afrontul suferit de Salonai le-a mâniat în aşa măsură pe celelalte preotese, încât acestea l-au căutat pe împăratul plecat în munţi, l-au găsit şi i-au tăiat capul, pe care l-au aruncat în râul ce curgea prin apropiere.

Temutele preotese mai purtau denumirile de Amazones („Femei Frumoase”), Sintiana („Femei Fermecate”), Zantiala („Doamnele Soarelui”) şi Mainades („Dansatoare”).

Au vrut să-și spele crima făcând lucruri bune

Ele şi-au spălat crima îngrijindu-se de creşterea şi educaţia copiilor mici ai lui Ion-Orpheus şi Eurydike, Musaius şi Maria.

Ajuns împărat, Musaius, zis şi D-Ion-Ysos, adică „Fiul lui Ion”, le-a reabilitat şi a asigurat supravieţuirea ordinului lor sfânt, ce fusese ameninţat cu desfiinţarea de adepţii regelui ucis.

Ele chiar au îmbrăţişat noua lege divină pe care o propovăduise împăratul şi au luptat pentru impunerea ei. De atunci, au fost asociate cultului marelui profet, iar sărbătoarea lor se ţinea de ziua naşterii lui, la solstiţiul de vară, mai ales că ele slujeau Soarelui.

 


spot_imgspot_imgspot_imgspot_img
Cele mai noi ștri
spot_img

Citește și

Cele mai noi ștri
Știri din aceeași categorie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.