Răzvan Exarhu, fiul unei refugiate. Omul de radio își spune povestea în contextul războiului din Ucraina
Răzvan Exarhu face o serie de mărturisiri cutremurătoare în contextul războiului din Ucraina. Omul de radio își spune povestea care, privind realitatea pe care o vedem cu toții cu ochii liberi, îi este cumva trecută în ADN.
Exarhu poartă în istoria familiei sale statutul de refugiat, mama sa când era doar o copilă de 1 an a ajuns în România , împreună cu părinții ei, pe un șlep plin de bagaje. Pe de altă parte, omul de radio nu poate să nu fie uimit de felul în care decide să acționeze liderul rus, Vladmir Putin.
VĂ RECOMANDĂM ȘI: Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski mulțumește României pentru ajutor: Apreciem suportul defensiv și politic al partenerilor noștri
„Sunt fiul unei refugiate. Mama s-a născut la Ismail, parte a Basarabiei, ocupate în 1940 de sovietici și revenit apoi Ucrainei de astăzi. Din peste 2 milioane de etnici români, doar 200.000 au reușit să fugă. Mama avea 1 an atunci și a ajuns în Brăila, împreună cu bunicii mei, pe un șlep plin de bagaje, saci de grâu și animale vii.
Imaginile cu femei cu bebeluși în brațe trecând granița română m-au trimis cu gândul la mama. Nu credeam că va mai putea fi lăsat să acționeze liber un asemenea scelerat criminal.
Dar îmi aduc aminte și de curajul mamei, care înainte de momente de cumpănă, gen operație pe cord deschis, râdea și se și mă încuraja ironic spunând: Curaj, găină, că te tai.
Donați sânge, e nevoie de el mai mult ca oricând.”, povestește Răzvan Exarhu.
Vezi această postare pe Instagram
Răzvan Exarhu, o personalitate care exprimă dincolo de cuvinte
Răzvan Exarhu este unul dintre cei mai complexi oameni care există în „spațiul” mondenului românesc. Deopotrivă arogant, însă în același timp, uman, Răzvan Exarhu s-a dezvăluit de-a lungul timpului în feluri și chipuri, un om al controverselor. De la depresia cumplită peste care a trecut și devotamentul proverbial pentru tatăl său, în ultimele lui luni de viață, fără discuție Răzvan Exarhu este un personaj.
„Lumea nu prea vorbește despre așa ceva și mi-e teamă că, din cauză că nu se vorbește, vom ajunge mai rău decât suntem. Trebuie să vorbim despre partea asta întunecată. Eu nu am fost conștient că mi se întâmplă așa ceva, nu m-am interesat, dar, în timp ce făceam niște gesturi ca să ies din starea asta, am vorbit cu alții și am înțeles cu ce am de-a face. O vreme nu am știu ce să fac, era greu, îmi era greu să mă trezesc dimineața, nu găseam putere să mă urnesc din pat sau din fotoliu, sau mă trezeam dărâmat, dărâmat. Mi-am găsit refugiul în muncă, am muncit în bucătărie. Am făcut genul acela de muncă repetitivă, care te golește de gânduri.”, a povestit omul de radio.
