România e în război de peste doi ani. Doar că nu ne-am dat seama
Lumea pe care o știam de zeci de ani se prăbușește în jurul nostru, pe zi ce trece. Pacea nu mai e o garanție și vedem asta de ani de zile, chiar dacă România nu a fost implicată direct în război. În același timp, stau și mă întreb: oare chiar nu participăm și noi? Oare noi, românii, suntem feriți complet de ură, de lupte, de teroare?
Mii de oameni mor în fiecare zi în bombardamente și atacuri care nu au niciun rost sau care vin de la lideri ce-l scot în față pe Dumnezeu. De parcă Dumnezeul lor ar fi de acord, acolo în Împărăția Lui, să ucizi copii, să le omori părinții, să destrami familii sau să înfometezi pe cei vulnerabili.
Lideri din ce în ce mai instabili psihic decid pentru milioane de oameni de pe planetă. Ba luând în brațe justificarea nucleară, ba din dorința de a acapara noi teritorii sau din motive religioase.
Își justifică astfel scopurile meschine de fiecare dată când se uită, seara, în oglindă… Se roagă la Dumnezeu sau la Allah, apoi ordonă fără milă uciderea a sute de copii.
Cu mâinile pline de sânge
Suntem în pragul Sărbătorilor de Paște, atât la catolici, cât și la ortodocși. Un Paște care pentru mulți înseamnă doar bombardamente și teroare. Nu știu dacă ați apucat să vedeți ce a transmis Papa Leon, primul papă american, chiar în Duminica Floriilor.
Adresându-se zecilor de mii de oameni din Piața Sfântul Petru, pontiful a numit conflictul „atroce” și a spus că Iisus nu poate fi folosit pentru a justifica niciun război.
„Acesta este Dumnezeul nostru: Iisus, Regele Păcii, care respinge războiul, pe care nimeni nu-l poate folosi pentru a justifica războiul. Iisus) nu ascultă rugăciunile celor care poartă război, ci le respinge, spunând: «Chiar dacă vă rugați mult, nu vă voi asculta: mâinile voastre sunt pline de sânge»”, a spus el, citând un pasaj din Biblie.
Papa Leon nu a numit în mod specific niciun lider mondial și nu sunt atât de sigură că mesajul său va fi înțeles de cei care ar trebui să o facă. Pentru că cei ”cu mâinile pline de sânge”, în vilele și palatele lor de unde ordonă atacurile, nu pot înțelege suferința oamenilor prinși în aceste războaie stupide.
Să recunoaștem: România e deja în război
Da, sigur, România e ferită în acest moment, chiar dacă guvernanții au decis că SUA ne poate folosi bazele ca să-și alimenteze avioanele. Dar, hei, de aici au plecat mii de conspirații în care ni se spune că intrăm în război, că vom fi atacați, că țara noastră va trimite militari în Orientul Mijlociu.
Nici bine nu terminasem cu ura împotriva Ucrainei (sau nu), cu termenele limită la care România intra în război alături de ucraineni, propăvăduite cu mare certitudine, mai ales pe TikTok.
Acum a început o nouă ură, o nouă dimensiune a manipulării și dezinformării: Armata încorporează bărbații pentru a-i trimite să lupte în Orientul Mijlociu. Adevărul nu mai contează din ce în ce mai des, iar argumentul ”nu vreți să deschideți ochii” e azvârlit pe rețele ca o sabie pe care nu știi niciodată cine o aruncă, de fapt.
Troli, boți, ”tiriboți” (cum zicea Ciolacu), nici nu mai știi cine se află la capătul unui șir de jigniri pe care nu le credeam posibile în urmă cu zece ani. De ambele părți ale baricadei.
Mi-ar plăcea să cred că doar rețelele sociale sunt invadate de oameni care cred că dețin adevărul absolut și care își fac un scop al zilei în a-și deșerta gunoiul emoțional în capul semenilor lor. Dar tare mi-e teamă că și pe stradă se întâmplă același lucru.
La început uimiți, apoi amuzați, oamenii care reușesc să-și păstreze gândirea critică ajung să se întrebe: pentru războiul nostru cine luptă de fapt?
Cine e de partea noastră, a românilor, atunci când suntem atacați din toate părțile? Ce scut ne protejează atunci când totul pare să devină un imens șuvoi de ură, un câmp de război unde cuvintele par să țină locul rachetelor?
