Transporturile strategice care ajung în Ucraina trec prin România, iar teritoriul țării este poziționat în spațiul care face legătura dintre cele două conflicte, cel ruso-ucrainean început în 2022 și cel din Orientul Mijlociu.
România este înconjurată cu excepțiia Ucrainei de state care susțin politica criminală a președintelui rus Vladimir Putin. Ungaria lui Viktor Oraban se confruntă pe plan intern cu instabilitatea politică, Serbia a fost tot timpul aliata Rusiei, Bulgaria este instabilă politic de ani buni, iar Ucraina se luptă de mai bine de doi ani cu prețențiile expansioniste a Federației Ruse. În tot acest timp, Pontul Euxin se află sub influența puterilor regioanle cu interese în Orientul Mijlociu.
Nu de azi de ieri, ci de sute de ani, teritoriul dintre Marea Neagră, Marea Caspică și Golful Persic a fost disputat de otomani și iranieni, cel puțin până când rușii au intrat și ei în lupta pentru supreamație.
Sutele de drone lansate de Iran împotriva Israelului au fost un eșec. Primul atac direct lansat de Teheran asupra Israelului a eșuat lamentabil. Sigurele pagube notabile au fost cele financiare. Israel a respins atacul cu rachete și echipamente militare în valoare de 1,3 miliarde de dolari.
Cu toate acestea, în centrul Teheranului oamenii au salutat atacul asupra Israelului în stradă, iar o pictură murală anunța că „următoarea palmă va fi mai puternică”. Liderul iranian Ebrahim Raissi a transmis că agresorul a fost pedepsit. Raissi a subliniat că în cazul în care „regimul sionist sau susţinătorii săi dau dovadă de un comportament imprudent, ei vor primi un răspuns decisiv şi mult mai puternic.

La Teheran au sunat pe rând ministrul turc de externe care a subliniat că un război irano-israelian ar destabiliza și mai mult situația din Orientul Mijlociu. Poziția exprimată rând pe rândi și de Rusia și de Arabia Saudită.
Statele Unite și Rusia, state care-și împărțeau puterea înainte de 89 sunt implicate în ambele războaie. Moscova, privată între timp de statul de mare putere, vrea o resetare a ordinii internaționale și se spijină pe axa răului, Irak-Iran-Coreea de Nord, o sintagmă folosită de G.W. Bush în 2002.
Irak a trecut printr-un conflict brutal, dar a rămas sub influența Iranului. O situația care rostogolit de mai bine de 20 de ani. Încă de atunci, în căutarea validării în fața aliațior SUA și Marea Britanie, România a sărit în barca americanilor cu trupe și militari trimiși în războaiele din Irak și Afganistan.

Franța și Germania, principalel economii ale UE, a zis pas în 2003, când americanii au intrat în Irak. La unison, cancelariile din Paris și Berlin au refuzat să susțină intervenția militară americană în lipsa unui mandat din partea ONU. E mult să spunem că locul celor două mari puteri europene a fost luat de statele est europene, Româna și Bulgaria, pe vremea aceea invitate să adere la NATO.
Aderare finalizată doi ani mai târziu în 2004. Să nu uită totuși, că Armata Franței este în top 5 forțe ale lumii și are și arme nucleare, iar Germania a demostrat în două rânduri, 1914 și 1939 de ce este capabilă. Așadar, România a urmat din 2004 strategia americană. Baza militară de la Mihail Kogălniceanu a fost folosită anterior și ca punct de sprijin pentru operațiunile din Afganistam și Irak.

Rolul României nu este de neglijat. Pentru moment țara noastră este mai importantă decât Turcia în momentul de față. Și asta nu din cauza continegentului de trupe militare, nici vorbă, ci din cauza faptului că Turcia pe față sau fățiș a bătul palma cu Vladimir Putin. În plus, Recep Erdogan are interese și în Orientul Mijlociu. Interese care de multe ori coincid cu cele ale SUA. Din nou nu trebuie uitată poziția președintelui turc în privința aderării Suediei în NATO.
România, prin poziția geografică este un pol important în dinamica războaileor în desfășurare, iar americanii se vor folosi de această poziție atât în războiul ruso-ucrainena cât și în cel din Orientul Mijlociu. Rămâne de văzut dacă elita politică va reuși să obțină și ceva beneficii, notează DW.com.