Românii nu citesc contractele de prelungire automată. Pot ajunge la penalități de sute de lei în caz de reziliere
Când semnăm un contract pentru energie, internet sau telefonie, ne gândim de obicei la preț, viteza de acces sau bonusurile incluse, însă rareori ne uităm cu adevărat la clauzele ascunse despre durata contractuală, prelungirea automată sau penalitățile de reziliere.
Tocmai acolo se ascund adesea costuri care pot eroda bugetul unei familii fără avertisment, dacă consumatorul nu este informat și vigilent, scrie Ziare.com.
Capcanele din contracte
Care sunt cele mai frecvente capcane în care putem cădea doar fiindcă nu citim cu atenție aceste clauze contractuale și câți bani am putea să economisim doar după un audit atent al documentelor pe care le semnăm atunci când alegem un furnizor de utilități, pe termen lung.
La o lectură atentă, majoritatea acestor contracte includ o formulare similară celei întâlnite și în practica juridică internațională, și anume clauza de reînnoire tacită, care prevede că un contract se prelungește automat la expirarea duratei inițiale, dacă una dintre părți nu transmite o notificare de încetare cu un anumit interval înainte de scadență.
În practică, contractul „merge mai departe”, de la sine, cu aceleași sau alte condiții negociate tacit sau chiar cu schimbări racordate la noile prețuri publicate de companie, nu întotdeauna pe canale de comunicare menite să se asigure că toți clienții sunt 100% informați.
Pentru mulți consumatori, această clauză rămâne neobservată până în momentul în care, după câteva luni de „continuitate automată”, descoperă că plătesc mai mult sau că se află legat de un furnizor pe o perioadă suplimentară, uneori lungă, fără să fi avut o decizie conștientă în acest sens.
Ce obligații au furnizorii când vine vorba despre prelungirea automată a contractelor cu clienții
Un exemplu elocvent este sectorul comunicațiilor electronice (internet, telefonie mobilă/fixă, televiziune), unde cadrul legal și reglementările Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) spune că contractele pot fi încheiate pentru o durată inițială determinată, de regulă nu mai mare de 24 de luni, dar înainte ca contractul să se prelungească automat, furnizorul este obligat să informeze clientul „în timp util”
Comunicarea se face prin e-mail sau printr-o scrisoare trimisă prin poștă, cu privire la iminenta prelungire și la modalitățile prin care consumatorul poate refuza continuarea colaborării;
Mai mult, după expirarea duratei inițiale, consumatorul poate rezilia contractul oricând și fără penalități, chiar dacă contractul continuă în mod tacit.
Practic, un abonament de internet semnat pentru 24 de luni va începe, automat, o nouă perioadă contractuală dacă furnizorul nu primește notificarea de încetare înaintea scadenței și, în același timp, nu a informat clientul despre faptul că urmează reînnoirea.
Totuși, după ce au trecut cele 24 de luni, consumatorul are, potrivit ANCOM, dreptul de a renunța la serviciu fără costuri adiționale legate de încetarea contractului, informație care, de altfel, se referă la un drept esențial, chiar dacă este prea puțin cunoscută de publicul larg.
Clauza este gândită tocmai pentru protecția consumatorului, iar în lipsa ei, contractul nu ar trebui să producă efecte de prelungire tacită fără ca utilizatorul să fi avut șansa de a decide în cunoștință de cauză.
Cum ne protejăm
Există și un cadru general de protecție a consumatorilor în România, care își are rădăcinile în legislația europeană și în ordonanțele interne privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori. Legea nr. 193/2000, de pildă, definește și sancționează clauzele contractuale care creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului, inclusiv cele care limitează nejustificat dreptul de a rezilia sau care impun penalități disproporționate.
Pe de altă parte, în 2025 a intrat în vigoare Legea nr. 190/2025, un act normativ despre care Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) afirmă că „consolidează cadrul juridic privind drepturile consumatorilor și responsabilitățile comercianților”, inclusiv prin extinderea sancțiunilor pentru nerespectarea obligațiilor de informare și conformitate.
Deși legea 190/2025 nu se referă în mod direct la toate clauzele de prelungire automată, efectul său este de a pune o presiune suplimentară asupra comercianților ca să respecte o transparență mai mare în relațiile cu consumatorii, ceea ce include, implicit, informarea completă despre durata, condițiile de reînnoire și efectele unei prelungiri automate a unui contract.
Așadar, cunoscând aceste drepturi, clienții se pot „înarma” cu argumente mult mai solide atunci când iau legătura cu furnizorii pentru a își negocia drepturile, mai ales atunci când au observat scumpiri de care nu au fost informați prealabil.
Unde se duc banii fără să ne dăm seama: penalitățile de reziliere
În cazul acestor prelungiri automate în contractele cu furnizorii de utilități, riscul financiar apare, așadar, din combinația dintre această prelungire și penalitățile asociate rezilierii înainte de termenul contractual minim.
Potrivit informațiilor puse la dispoziție de instituții precum ANPC și ANCOM, penalizările pot însemna plata contravalorii lunilor rămase până la finalul perioadei inițiale, să fim puși la plată pentru costul echipamente subvenționate, abonamente preferențiale sau anularea unor reduceri acordate la semnarea contractului.
De exemplu, un abonament promoțional pentru internet sau televiziune care oferă un preț redus în schimbul unui angajament de 24 de luni poate include o clauză prin care consumatorul este obligat să plătească o sumă semnificativă dacă reziliază contractul la 12 luni.
Dacă în primele 24 de luni nu își notifică furnizorul în termenul prevăzut de contract sau nu profită de dreptul de a rezilia fără penalități după scadența inițială, poate primi facturi pe care nu le-a anticipat la semnarea inițială.
