Salvată de ruși în vremea Holocaustului, a fugit acum de bombele lor. Margarita, 82 de ani: ”Am să mă întorc în Harkov, orașul meu frumos”

Margarita Zatuchna, în vârstă de 82 de ani, a fugit de naziști când era copil și a supraviețuit Holocaustului. După ce Armata Roșie a recăpătat controlul asupra orașului, în 1943, Margarita s-a întors la Harkov cu familia ei și a crescut sub regimul sovietic. A avut o viață liniștită, în pace. O pace care s-a încheiat pe 24 februarie, când Rusia a atacat Ucraina. Margarita Zatuchna a fugit din nou. Dar femeia de 82 de ani nu se consideră refugiată. Nu vrea să fie refugiată. ”Am să mă întorc acasă, în Harkovul meu”, promite bătrâna. 

Forțată să fugă de naziști când era copil, supraviețuitoarea Holocaustului, Margarita Zatuchna, în vârstă de 82 de ani, a fost gonită din nou din casa ei. De data aceasta de invazia brutală a Ucrainei de către ruși, cei care, în urmă cu mai bine de 70 de ani, i-au adus liniștea.

Evacuată într-un sat din munții Ural

Născută în ianuarie 1940 în orașul Harkov din nord-estul Ucrainei, viața Margaritei a început când Adolf Hitler a ordonat exterminarea comunităților evreiești din toată Europa. Cu câteva zile înainte ca naziștii să-i invadeze orașul natal, în octombrie 1941, ea a fost evacuată într-un sat din munții Urali, acum parte a Rusiei, împreună cu familia ei de către uzina de turbine deținută de atunci de sovietici. Tatăl ei lucra acolo.

„Uzina lui a fost evacuată cu toate echipamentele spre est”, a spus ea, adăugând că au mers și ea, și mama ei.

Între 1941 și 1943, lucrătorii fabricii au trecut de la construirea de turbine la fabricarea de mortare și repararea tancurilor pentru trupele sovietice, a spus ea.

„Am fost duși într-un sat mic cu colibe, la capătul lui era o pădure”, își amintește ea. „Uneori veneau lupii la noi, dar copiii mici nu înțelegeau pericolul”, a povestit femeia pentru CNN.

Margarita, bătrâna salvată de ruși în vremea Holocaustului. 16.000 de evrei au fost uciși

În acea perioadă, în Harkov, naziștii au adunat și au ucis aproximativ 16.000 de evrei. Mulți au fost împușcați de la mică distanță sau împinși în gropi comune și lăsați să moară.

După ce Armata Roșie a recăpătat controlul asupra orașului în 1943, Margaryta s-a întors la Harkov cu familia ei și a crescut sub conducerea sovietică.

Și-a terminat studiile universitare și a devenit inginer, s-a căsătorit și a avut un fiu. Mai târziu a divorțat și s-a recăsătorit la 40 de ani cu Valerii Verbitski, pe care l-a descris drept un „om bun”. Viața ei a fost simplă și pașnică.

Coșmarul din Harkov. „Explozie după explozie”

Pacea a durat până pe 24 februarie, când forțele ruse au lansat atacul asupra Ucrainei, trăgând prin orașul ei, bombardând cartierele, aruncând în aer o clădire guvernamentală și încercuind cei 1,4 milioane de locuitori  ai Harkovului.

„Nu era apă sau energie, nu puteam cumpăra mâncare. A devenit imposibil să trăim”, a spus ea, „Sirenele raidului aerian nu s-au oprit niciodată, a fost explozie după explozie. Un adevărat război”.

Săptămânile de bombardamente i-au terorizat pe locuitorii din Harkov. Zeci de mii de oameni au fugit acum de cel de-al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, în momentele în care au fost convenite coridoarele de evacuare rare și nesigure.

Soțul femeii a murit în timpul bombardamentelor

La început, Margarita a ales să rămână și să aibă grijă de soțul ei, fragil și bolnav, ajutată de un vecin generos. Dar luptele au ajuns din ce în ce mai aproape de casa lor.

„O explozie ne-a spart toate ferestrele”, și-a amintit ea. „După acel șoc, Valerii a slăbit. Parcă i s-ar fi tăiat picioarele de sub el”.

Asediul și bombardamentul necruțător i-au fost fatale bărbatului. Margarita s-a trezit în dimineața zilei de 20 martie și a constatat că soțul ei a murit în somn.

„Nu l-am putut îngropa din cauza luptelor. Trupul lui este încă la morgă”, a spus ea.

Călătoria de câteva zile

Margarita știa că era timpul să plece. L-a contactat fratele ei mai mic din New Jersey, în Statele Unite, iar acesta a pus la cale în grabă evacuarea ei cu ajutorul mai multor organizații caritabile din trei țări.

„Este foarte greu să văd că orașul meu minunat, orașul meu frumos, în care am trăit toată viața, este distrus”, a spus ea, „Nu pot înțelege o astfel de distrugere – pentru ce?”

Pe 30 martie, un șofer a luat-o pe Margarita într-un SUV albastru, avariat într-un atac anterior cu rachetă, cu geamurile explodate acoperite cu folie de plastic. „A fost un drum foarte dificil”, a spus ea. „Am mers prin locuri care au fost bombardate, pe drumuri accidentate, neasfaltate.”

Margarita insistă că nu vrea să devină refugiată. ”Mă voi întoarce”

Cei doi au călătorit timp de două zile, oprindu-se peste noapte, pe sute de kilometri de teritoriu periculos, până au ajuns în orașul Liov, din vestul Ucrainei. După o noapte petrecută într-un hotel, un șofer de ambulanță norvegian voluntar a transportat-o ​​peste granița cu Polonia până la Cracovia.

Dar călătoria ei nu s-a încheiat. Margarita așteaptă să primească o viză pentru SUA pentru a-și vizita fratele.
„Nu am fost îngrozită”, a spus ea despre cele cinci săptămâni sub bombardamentul rusesc.
Când a fost întrebată unde și-a găsit curajul, ea a răspuns simplu: „Vine la mine”.

Margarita insistă că nu vrea să devină refugiată. Supraviețuitoarea – atât a Holocaustului, cât și acum a atacului Rusiei – speră să se întoarcă la Harkov pentru a-și îngropa soțul și pentru a-și revedea orașul iubit în pace.