Amenzi usturătoare pentru cine nu ascultă de salvamar și nu iese din mare când este strigat! Penalizările sunt consistente, cât un sejur
Refuzul unei persoane de a ieși din apă la somația salvamarului va fi considerat contravenție și va fi sancționat cu amendă între 1.000 și 3.000 de lei, conform unui proiect analizat de Profit.ro. Administratorii de plaje vor avea noi obligații legate de respectarea interdicției de îmbăiere, însă instituirea zonei și perioadei de interdicție la intrarea în apă va fi decisă exclusiv de salvamar, nu de administratorii plajelor sau ai zonelor respective.
Amenzi usturătoare pentru cine nu ascultă de salvamar
Operatorii economici care nu vor respecta noile norme privind supravegherea și semnalizarea zonelor vor putea primi amenzi de până la 30.000 de lei, anunță Profit.ro.
Inițiativa legislativă a fost propusă în contextul incidentului de la Costinești, unde descoperirea unui fragment de dronă a generat tensiuni între jandarmi și turiști, cărora li s-a interzis accesul pe plajă și în apă. De asemenea, jandarmii au fost amenințați de unii turiști pe care îi protejau de dronă, împiedicându-i să intre pe plajă.
Proiectul subliniază că, în fiecare sezon estival, pe litoralul Mării Negre și pe apele interioare ale țării, mai multe persoane își pierd viața prin înec, motiv pentru care reglementările privind supravegherea și interdicțiile de îmbăiere sunt considerate necesare.
”O parte dintre aceste evenimente se produc în locuri amenajate pentru îmbăiere, în împrejurări în care riscul fusese semnalat: steagul care interzice intrarea în apă era arborat, iar persoana a intrat totuși în apă. O altă parte, probabil mai însemnată, se produc acolo unde nu supraveghează nimeni și unde nu se semnalizează nimic”, se arată în proiect. Reglementarea în vigoare tratează prima situație ca pe o contravenție, iar pe a doua nu o tratează deloc.
Probleme ale legisl ației actuale
– Persoanele care utilizează plajele și celelalte locuri organizate pentru îmbăiere sunt obligate de legislație să nu intre în apă atunci când îmbăierea este interzisă, sub sancționarea încălcarea acestei obligații, dar actul normativ nu precizează cine dispune interdicția, prin ce act și din ce moment produce aceasta efecte.
– Administratorul zonei este oblogat să arboreze steagurile de avertizare, fără a atașa arborării vreo consecință juridică față de public.
– Nicio dispoziție nu impune păstrarea unei evidențe a momentului în care semnalizarea a fost arborată și a celui în care a fost ridicată.
„În lipsa unei asemenea evidențe, susținerea persoanei sancționate că steagul nu era arborat la momentul faptei nu poate fi combătută, iar procesul-verbal rămâne fără suport. O normă care nu poate fi dovedită nu este o normă aplicată”, este argumentat.
– Administratorului zonei de îmbăiere este operatorul economic care exploatează sectorul de plajă, iar impunerea interdicției de îmbăiere golește plaja și diminuează încasările.
”Decizia privind siguranța publică este astfel încredințată persoanei care suportă costul economic al acestei decizii. Personalul de salvare acvatică, singurul în măsură să aprecieze starea mării, are potrivit articolului (…) numai atribuții de întreținere a materialelor de avertizare”, se mai arată proiect.
– Siguranța în zonele de îmbăiere este reglementată astăzi prin patru acte de niveluri diferite, adoptate între 1998 și 2010, la care se adaugă un ordin al ministrului, iar aceste acte nu se corelează.
– Sunt atribuite competențe de constatare unor structuri administrative care nu mai există sub denumirile menționate, iar unele norme trimit la legi abrogate.
Situații în afara oricărei reglementări
– Refuzul unei persoane de a ieși din apă la somația salvamarului – momentul în care riscul devine efectiv și pentru salvator – nu constituie contravenție.
– Fapta părintelui sau a persoanei în îngrijirea căreia se află minorul, de a-i permite acestuia intrarea în apă în condiții de interdicție, nu este prevăzută nicăieri, deși minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde contravențional, iar pentru cei între 14 și 18 ani limitele amenzii se reduc la jumătate. – Persoana care intră în apă spre a salva pe altcineva săvârșește o contravenție, respectiv aceeași faptă ca aceea pe care legiuitorul a înțeles să o sancționeze, adică intrarea în apă în condiții de interdicție.
– Persoana care intră în apă spre a salva pe altcineva săvârșește o contravenție, respectiv aceeași faptă ca aceea pe care legiuitorul a înțeles să o sancționeze, adică intrarea în apă în condiții de interdicție.
Starea de necesitate prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 înlătură caracterul contravențional, dar se constată numai de instanța de judecată, ceea ce înseamnă că salvatorul trebuie mai întâi să fie sancționat și apoi să se judece.
– Cea mai mare parte a apei în care se îmbăiază oamenii nu intră sub incidența acestor reglementări. Lacurile, râurile și porțiunile de litoral neamenajate nu au niciun regim juridic: nici obligație de supraveghere, nici obligație de avertizare, nici o dispoziție care să stabilească cine răspunde atunci când se produce un accident.
Schimbările avute în vedere – Semnalizarea de interdicție va produce efecte de la momentul arborării și până la momentul ridicării, fără altă formalitate de aducere la cunoștință, iar decizia de semnalizare nu va mai luată de administratorul zonei, ci de șeful postului de salvare acvatică, separând aprecierea tehnică privind starea mării de interesul patrimonial al celui care exploatează plaja.
”În zonele de îmbăiere supravegheate, arborarea și ridicarea semnalizării de interdictie a îmbăierii se dispun de șeful postului de salvare acvatică – salvamar, în funcție de condițiile hidrometeorologice și de starea apei. Administratorul nu poate dispune arborarea sau ridicarea semnalizării de interdicție a îmbăierii și nu poate interveni asupra acesteia”, prevede proiectul.
Pentru a asigura dovada deciziei de semnalizare, va fi instituit un registru de evidență la fiecare post. Acesta trebuie consemnat de îndată și poate fi păstrat în format electronic, cu condiția să asigure înregistrarea automată și nemodificabilă a momentului înregistrării.
”Momentul arborării și momentul ridicării semnalizării de interdicție a îmbăierii se consemnează de îndată în registrul ținut la fiecare post de salvare acvatică – salvamar. Registrul se poate ține în format electronic, dacă asigură înregistrarea automată și nemodificabilă a momentului consemnării. Până la proba contrară, se prezumă că semnalizarea de interdictie a îmbăierii a fost arborată în intervalul consemnat în registru”, mai propune proiectul.
– Zonele supravegheate și nesupravegheate Primarul va stabili anual, prin dispoziție adusă la cunoștința publică, zonele de îmbăiere supravegheate, perioada și intervalul orar de supraveghere, precum și zonele în care supravegherea nu se asigură inclusiv în afara sezonului turistic. În afara zonelor supravegheate și perioadelor stabilite, îmbăierea se va practica pe riscul persoanelor în cauză, fără a înlătură însă răspunderea autorității sau a administratorului pentru neîndeplinirea propriilor obligații. ”Soluția nu creează obligații noi de supraveghere și nu antrenează cheltuieli, dar înlătură incertitudinea actuală privind răspunderea și obligă autoritatea locală să spună public unde și când se supraveghează”, se arată în proiect.
– Fapte noi sancționate și amenzile propuse Refuzul de a ieși din apă la somație va fi sancționat sever, respectiv cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, pentru că riscul se transferă asupra salvatorului. De asemenea, fapta părintelui, a tutorelui sau a persoanei în îngrijirea căreia se află minorul de a-i permite intrarea în apă sub interdicție va fi sanționată tot cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei. Se interzice intrarea în apă în zonele și pe durata în care este arborată semnalizarea de interdicție a îmbăierii.
De asemenea, se interzice intrarea în apă în zonele cu interdicție permanentă de îmbăiere, în zonele rezervate activităților nautice și pe durata interdicției sanitare de îmbăiere. Încălcarea acestor dispoziții va constitui contravenție și va fi sancționată cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei.
Totodată, se interzice depășirea limitelor zonei de îmbăiere marcate prin balize sau geamanduri, iar persoana care ia cunoștință despre existența unui pericol de înec are obligația de a anunța de îndată postul de salvamar sau, în lipsa acestuia, serviciul unic pentru apeluri de urgență. Nerespectarea acestor prevederi va contitui contravenție și va fi sancționată cu avertisment sau cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei.
– Obligațiile administratorului Proiectul adaugă la cele existente afișarea perioadei și a intervalului de supraveghere, comunicarea prealabilă a personalului și a dotărilor, precum și raportarea anuală a intervențiilor și a evenimentelor produse – informație care astăzi nu se colectează și în lipsa căreia nici o politică publică în această materie nu poate fi întemeiată.
Inițiativa introduce și un raport minim între numărul salvatorilor și lungimea frontului la apă supravegheat, interzice folosirea personalului de salvare pentru alte activități pe durata programului de supraveghere și sancționează prezentarea unui atestat expirat drept lipsă a supravegherii.
Administratorul va avea următoarele obligații:
a) să asigure amplasarea, vizibilitatea și întreținerea mijloacelor de semnalizare a condițiilor de îmbăiere, pe toată durata perioadei de supraveghere;
b) să afișeze, la fiecare cale de acces în zona de îmbăiere, panouri care redau semnificația fiecărui mijloc de semnalizare, în limba română și în cel puțin două limbi de circulație internațională;
c) să afișeze, la fiecare cale de acces, perioada de supraveghere și intervalul orar de supraveghere, precum și zonele în care supravegherea nu se asigură;
d) să asigure ținerea registrului de semnalizare și păstrarea acestuia pe durata sezonului și 24 de luni de la încheierea acestuia;
e) să comunice autorității administrației publice locale, cu cel puțin 15 zile înainte de începerea perioadei de supraveghere, componența nominală a personalului de salvare acvatică, atestatele acestuia și dotările asigurate, precum și once modificare a acestora, în termen de 3 zile de la producere;
f) să comunice autorității administrației publice locale, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, numărul intervențiilor de salvare, al persoanelor asistate și al evenimentelor soldate cu vătămarea sau decesul persoanelor.
