Totul despre mici. Povestea celui mai apreciat preparat de 1 Mai. Rețeta micilor și cum nu mai sunt doar ai românilor

Totul despre mici puteți afla în rândurile de mai jos. Există o adevărată poveste a celui mai apreciat preparat de 1 Mai, alături de bere, din familia grătarelor. Rețeta micilor este cu adevărat specială și a fost dusă o luptă grea cu UE pentru recunoașterea lor. Mai mult, nu sunt doar ai românilor, ci se găsesc sub o formă sau alta peste tot prin Balcani.

Totul despre mici. Povestea celui mai apreciat preparat de 1 Mai

Povestea micilor a început în capitala României, în Bucureşti, în secolul al XIX-lea, iar de-a lungul timpului şi-au câştigat popularitatea pe grătarul tuturor românilor și nu numai. Mai mult, aceștia se găsesc în toate țările vecine din estul Europei sub diferite forme.

Astfel, acum mai bine de 100 de ani, un bucătar iscusit, pe numele său Iordache Ionescu, le pregătea clienţilor mai multe preparate la grătar. Cârciumar la faimosul han bucureștean La Iordachi, el era renumit pentru reţeta excepţională de cârnaţi pe care o deţinea, însă într-o seară a rămas fără maţe. Deoarece clienţii săi doreau în continuare cârnţi şi, neavând de ales, a „inventat” pur și simplu micii.

Acesta a luat o bucată din carnea pentru cârnaţi şi a pus-o pe grătar, direct. Primul client care a gustat noul proparat a rămas impresionat de gustul său, conform istoricului Dan Falcan, citat de Adevarul.ro.

Perioada interbelică, locul în care micii au devenit faimoși

După aceea, pe majoritatea grătarelor din cârciumile şi localurile Capitalei se regăseau mici, devenind un preparat la modă, lucru care i-a rămas până în prezent. Oamenii păreau pur și simplu fascinaţi de gustul noului produs.

Înainte de al Doilea Război Mondial, la aproape orice colţ de stradă există o bodegă în care se serveau mici. Rețeta originală din anul 1902 presupunea ca micii trebuie să conţină trei grame de bicarbonat de sodiu la un kilogram de carne.

Problema bicarbonatul de sodiu, motiv de ceartă cu Comisia Europeană

Bicarbonatul de sodiu, cunoscut și ca E500, nu este autorizat de Comisia Europeană pentru a fi utilizat în preparatele de carne, motiv pentru care au existat discuții serioase după intrarea în Uniunea Europeană.

Asociaţia Română a Cărnii a transmis, în anul 2013, o solicitare Comisiei Europene pentru ca rețeta mititeilor să fie inclusă pe lista rețetelor tradiționale, alături de burger și de cârnatul spaniol chorizo, în categoria produselor care nu se supun regulilor alimentare generale.

Exista riscul ca Uniunea Europeană să ne lase fără mici, Comisia Europeană neacceptând ca în reţeta tradiţională de mici să existe bicarbonat. Însă, în luna februarie 2020, micii româneşti au învins la Bruxelles. Comisia Europeană a permis prepararea micilor după reţeta tradiţională.

Rețeta micilor și cum nu sunt doar ai românilor

Micii nu sunt o specialitate exclusiv românească, regăsindu-se și în meniul grecilor, sârbilor, croaților, turcilor și al bulgarilor.

Înainte, aceștia nu se făceau din carne de porc sau vită, cum se fac acum. Era folosit doar mânzatul, iar prepararea lor dura câteva zile. Apoi se prăjeau.

Compoziţia consta în muşchi de mânzat, gât de mânzat şi pulpă de oaie. Acestea se mărunţeau, apoi se adăugau condimentele – sare, piper şi cimbru, plus zeamă de oase pentru omogenizare, dar şi bicarbonat de sodiu şi sifon.

Compoziţia se amesteca şi se pune la rece. După aceea, timp de 3-4 zile se pune sifon şi zeamă de oase şi se amestecă, se punea şi ulei, iar compozaţia se acoperă cât timp stau la frigider. Abia după cele 3-4 zile se puneau pe grătar.