Tradiții și obiceiuri de Crăciun în alte țări. Lucruri care te vor surprinde

Fiecare popor al lumii are propriile tradiții și obiceiuri de Crăciun. Vechi de sute de ani, acestea sunt datorate mai ales de apartenenţa la o anumită religie. Este universal valabil obiceiul mesei de Crăciun în familie sau alături de cei dragi.

Tradiții și obiceiuri de Crăciun în alte țări

Schimbul de cadouri, împodobirea pomului, prăjiturile cu marţipan, ori vinul fiert cu scorţişoară sunt doar câteva dintre simbolurile pe care ţările lumii le asociază acestei mari sărbători.

Sărbătoare la peste 30 de grade C

În Australia este uzual să se petreacă Crăciunul la temperaturi de peste 30 grade C, iar moşul, este evident în aceste condiţii, nu vine cu sania trasă de reni, ci cu surf-ul, conform RADOR.

Cina de Crăciun e marcată de obiceiul de a pune într-una dintre prăjituri o bucăţică de aur, iar cel care găseşte metalul preţios se spune că va avea mult noroc în anul care urmează.

Austria – Sărbătoarea Sfântului Nicolae marchează începutul Crăciunului în Austria. Există credinţa că Sfântul Nicolae, însoţit de un diavol, merge din casă în casă şi îi pune pe copii să scrie o listă cu lucrurile bune şi lucrurile rele pe care le-au făcut de-a lungul anului, iar copiii cuminţi primesc nuci, jucării şi dulciuri. Cadourile de Crăciun, puse sub brad, nu pot fi deschise decât după cina din seara de Ajun.

Bulgaria – Crăciunul („Koleda”) începe la miezul nopţii, atunci când există tradiţia ca fetele tinere să pregătească o pâine speciala („Krava”), copată pentru colindătorul favorit – „Koledarii” – tineri necăsătoriţi, costumaţi cu haine tradiţionale, care ţin în mâini un baston mare din lemn de stejar sculptat – „Koledarka”.

Canada – Sărbatorirea Crăciunului este însoţită de o diversitate de tradiţii provenind din culturile franceză, germană, engleză, ucraineană şi indiană.

Canadienii de limbă franceză au în tradiţie plăcinta cu carne, „la tourtiere”, însoţită de o supă tradiţională, brânzeturi, prăjituri cu fructe sau gogoşi, iar principalul desert de Crăciun este „Yule Log”.

Canadienii de limbă engleză sărbătoresc Crăciunul cu gişcă friptă sau friptură de vită şi budincă de prune.

Noaptea cea bună

Cuba – cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului – “nochebuena” (“Noaptea cea bună”), iar masa tradiţională înseamnă friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yucca) sub formă de piure.

Familiile numerose se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile, care în Cuba includ rudele de toate gradele, petrec toată noaptea pe muzică tradiţională.

Elveţia – Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna şi sarcina de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor, un obicei care se păstrează încă din anul 1775. Un alt obicei al elveţienilor este „Parada ridichilor luminate”: copiii ajutaţi de părinţi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme, mai ales cu steluţe şi brăduţi.

În ridichea astfel împodobită micuţii elveţieni pun o lumânare şi poartă ridichea ca pe o faclă, de obicei către şcoala unde învaţă, unde copiii reuniţi cântă în cor melodii tradiţionale

În Finlanda, Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului, începută seara, la biserică, cu slujbe şi aprinderea de lumânări la mormintele celor dragi.

Masa de Crăciun este pregătită pornind de la produsele de bază – preparatele de peşte, asezonate cu şuncă şi cârnaţi – o specialitate de bază în bucătăria finlandeză.

Sărbătoare la Bethleem

În Italia, Crăciunul începe, în mod tradiţional, cu opt zile înainte şi este denumit „Novena”. Există obiceiul ca cei mici să meargă din casă în casa, recitând poezii sau cântând, însă cadourile se primesc abia pe 6 ianuarie, fiind aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună la suflet – Befana

În Israel, Bethleem, oraşul în care s-a născut Iisus, este centrul sărbătorilor de Crăciun, iar în ajun, turiştii şi localnicii invadează bisericile şi urmăresc tradiţionala procesiune religioasă, începută de parada poliţiştilor, pe cai arabi, urmaţi de un bărbat care duce în spate o cruce uriaşă, şi de alte scene din istoria religiei creştine.

Liban – Cu două săptămâni înainte de Crăciun, libanezii creştini pun diferite seminţe pe vată, pe mai multe farfurii şi le udă în fiecare zi, iar când acestea înverzesc sunt folosite pentru a decora figurinele din hârtie, reprezentând personaje biblice. Libanezii îşi vizitează rudele sau prietenii în dimineaţa de Crăciun, oferind drept cadouri cafea şi lichior, iar cina de Crăciun este cea mai importantă masă din întreg anul şi se desfăşoară în casa celor mai în vârstă membri ai familiei.

Lituania –  Conform tradiţiei, Moş Crăciun aduce daruri timp de 12 zile, începând cu Ajunul, acestea fiind puse sub brad, pentru fiecare membru al familiei. Pentru Moş, lituanienii obişnuiesc să lase sub brad o cutie cu bomboane, pentru ca acesta să guste ceva înainte să îşi continue drumul.

În Marea Britanie, Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a anului, iar pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie.

În decembrie, lumea e cuprinsă de o frenezie nestăpânită, iar subiectele de conversaţie se învârt numai în jurul sărbătorii de Crăciun.

Interesant este că de Crăciun nu circulă niciun mijloc de transport, nici trenuri, nici metrou, nici autobuze, spre fericirea taximetriştilor care fac bani frumoşi practicând tarife exorbitante.

Jul, roata anului

În Ţările Scandinave, oamenii numesc Crăciunul „Jul”, prin adaptarea numelui sărbătorii păgâne a solstiţiului de iarnă „roata” – simbolizând roata anului care se învârte încă puţin către primăvară. Acest moment reprezintă debutul unei perioade de 12 nopţi, începând din 24 decembrie, simbolizând noaptea hibernală, cele mai lungi nopţi ale anului, în timpul cărora se pregăteşte reînnoirea luminii şi a vegetaţiei – simbolizată de bradul verde.

Spania – Pentru oaspeţii Spaniei, de Crăciun pare că nu se întâmplă nimic special, Crăciunul fiind sărbătorit totuşi, nu cu foarte mult fast, iar darurile se oferă pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi („Reyes Magos”).

SUA – Santa Claus s-a născut în anul 1860 şi a fost denumit astfel după germanul „Sintaklaas”. Imaginea, la origini, a moşului Crăciun american era cea a unui bătrân care fumează pipă şi zboară într-o trăsură. În zilele noastre, Crăciunul este sărbătorit extrem de diferit în fiecare familie, având în vedere multitudinea de influenţe şi naţionalităţi aflate pe teritoriul american.

Americanii îşi decorează casele cu ghirlande luminoase şi copiii îşi agaţă nişte ciorapi speciali de şemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, ce vine prin cer cu sania trasă de nouă reni şi coboară prin horn.

În general, americanii consumă friptură de vită, iar aperitivele conţin neapărat somon afumat, preparat în diferite feluri. În partea de vest a Americii este servită tradiţionala băutură “eggnog”, preparată din brandy, rom, ouă şi lapte, la care se adaugă câteodată scorţişoară sau nucşoară.

Ungaria – În mod tradiţional, Moş Crăciun aduce nuieluşe copiilor care nu au fost cuminţi şi daruri celor ascultători.

Noaptea de Ajun este numită în Ungaria „Szent-este” sau „noapte sfântă”, iar înainte să meargă la biserică, pentru slujba de la miezul nopţii, membrii de familie se reunesc în jurul bradului de Crăciun, cântă colinde şi deschid cadourile.