Tratamentul cu secreția unui tip de celule stem a redus în mod eficient viabilitatea stafilococului auriu

Tratamentul cu secreția unui tip de celule stem a redus în mod eficient viabilitatea stafilococului auriu (staphylococcus aureus), cunoscut și sub sub numele de MRSA, rezistent la meticilină, arată un studiu publicat pe 16 septembrie în Stem Cells Translational Medicine

Tratamentul cu secreția, numită secretom, a stimulat celulele pielii din jur să construiască o apărare împotriva invadatorului bacterian, au descoperit cercetătorii de la Institutul Baker pentru Sănătatea Animalelor, din cadrul Universității Cornell din New York.

Stafilococul auriu este o bacterie patogenă din genul staphylococcus, care provoacă infecții de obicei la nivelul pielii și a mucoasei nazale. Infecțiile por deveni supurative sau septicemii la om și animale.

„Superbacteria“, cum a mai fost supranumit stafilococul auriu, reprezintă o problemă majoră de sănătate. În 2017, peste 119.000 de persoane din SUA au suferit de infecții ale sângelui cauzate de stafilococul auriu și aproape 20.000 au murit, potrivit celor mai recente statistici ale Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.

Aceste bacterii sunt extrem de amenințătoare și pentru că au devenit rezistente la multe antibiotice.

Rezultatele echipei de cercetători au arătat că factorii secretați din celulele stromale mezenchimale ecvine (MSCs), un tip de celule stem, au scăzut semnificativ viabilitatea stafilococului auriu într-un model de piele realizat în laborator.

Ei au reușit să demonstreze că secrețiile MSCs ecvine cresc activitatea antimicrobiană a celulelor pielii prin stimularea răspunsurilor imune ale celulelor pielii rezidente din jur.

Noul studiu al echipei de cercetare de la Universitatea Cornell poate indica o posibilă nouă abordare pentru tratarea stafilococului auriu. Cheia o reprezintă MSCs, celule stem care pot fi izolate din măduva osoasă, grăsime, sânge și alte țesuturi.

În timp ce mulți oameni sunt purtători ai MRSA fără consecințe grave, pentru cei a căror imunitate este compromisă această “superbacterie” poate fi fatală.

Inițial, utilizarea MSCs pentru regenerarea țesuturilor a fost susținută pe baza capacității acestora de a se diferenția în diferite tipuri de țesuturi. Din acest motiv, s-a anticipat că, odată injectate, MSCs vor coloniza locul leziunii și vor regenera țesutul deteriorat.

Studiile arată că doar o mică parte din cantitatea de MSCs administrată se încorporează de fapt în țesutul rănit

Efectele benefice în repararea și regenerarea țesuturilor sunt mai probabil indirecte, în funcție de efectele a ceea ce secretă aceste celule.

Astfel de terapii fără celule s-ar putea dovedi alternative sigure și potențial mai avantajoase prin depășirea riscurilor și obstacolelor asociate cu utilizarea celulelor în sine.

Deși s-a demonstrat că MSCs reduc inflamația, studiul Cornell a investigat mai departe efectul secreției MSC asupra mecanismelor de apărare antimicrobiană ale celulelor pielii.

Prin identificarea unor tratamente eficiente suplimentare, specialiștii cred că pot contribui la reducerea utilizării antibioticelor atât în medicina veterinară, cât și în cea umană, fapt important în lupta împotriva rezistenței la antibiotice.