Trupul neînsuflețit al Papei Francisc, expus credincioșilor începând de miercuri în Bazilica Sfântul Petru. Cine ar putea fi viitorul Papă

Vaticanul urmează să transfere corpul Papei Francic I, care a decedat luni, la vârsta de 88 de ani, începând de miercuri, în Bazilica Sf. Petru, unde va fi expus credincioşilor, anunţă într-un comunicat Sfântul Scaun.

Corpul Papei Francisc, expus credincioșilor începând de miercuri în Bazilica Sfântul Petru. Cine ar putea fi viitorul Papă

”Transferul corpului Sfântului Părinte la Bazilica Vaticanului în vederea omagiului tuturor credincioşilor ar putea avea loc miercuri dimineaţa”, anunţă într-un comunicat serviciul de presă al Sfântului Scaun.

Directorul serviciului, Matteo Bruni, precizează că un anunţ final în acest sens urmează să aibă loc marţi seara, după prima Congregaţie a Cardinalilor.

Corpul Papei defunct urmează să fie depus în sicriu luni seara, la ora 18.00 GMT (21.00, ora României), în Capela Reşedinţei Sf. Martha, la Vatican, unde a locuit de când a fost ales, a anunţat într-un comunicat Vaticanul.

Papa Francisc a murit în locuinţa sa, în reşedinţa Sf Martha, în Cetatea Vaticanului, unde a locuit de când a fost ales în 2013, anunţă serviciul de presă al Sfântului Scaun.

Cine ar putea fi viitorul papă? Câțiva posibili candidați

O veche zicală italiană ne avertizează să nu ne punem încrederea, sau banii, în vreun presupus favorit înainte de conclav, adunarea cu ușile închise a cardinalilor care îl alege pe pontif. Aceasta avertizează: „Cel care intră într-un conclav ca papă, iese din el ca cardinal”, spune Reuters.

Reuters prezintă câțiva cardinali despre care se vorbește ca „papabili” pentru a-i succeda Papei Francisc, a cărui moarte la vârsta de 88 de ani a fost anunțată luni de Vatican. Ei sunt enumerați în ordine alfabetică.

Jean-Marc Aveline, arhiepiscop de Marsilia, francez, în vârstă de 66 de ani

Potrivit presei franceze, el este cunoscut în unele cercuri catolice interne drept Ioan XXIV, într-o aluzie la asemănarea sa cu Papa Ioan XXIII, papa reformator cu fața rotundă de la începutul anilor 1960.

Papa Francisc a glumit odată spunând că succesorul său ar putea lua numele de Ioan XXIV. Aveline este cunoscut pentru natura sa populară și relaxată, pentru disponibilitatea sa de a face glume și pentru apropierea sa ideologică de Francisc, în special în ceea ce privește imigrația și relațiile cu lumea musulmană. Este, de asemenea, un intelectual serios, cu un doctorat în teologie și o diplomă în filosofie.

S-a născut în Algeria, într-o familie de imigranți spanioli care s-au mutat în Franța după independența Algeriei, și a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Marsilia, un port care a fost o răscruce de culturi și religii timp de secole.

Sub Francisc, Aveline a făcut pași mari în carieră, devenind episcop în 2013, arhiepiscop în 2019 și cardinal trei ani mai târziu. Statutul său a fost consolidat în septembrie 2023, când a organizat o conferință internațională a Bisericii pe teme mediteraneene, la care Papa Francisc a fost invitatul principal.

Dacă ar obține funcția supremă, Aveline ar deveni primul papă francez din secolul al XIV-lea, o perioadă turbulentă în care papalitatea s-a mutat la Avignon.

De asemenea, ar fi cel mai tânăr papă de la Ioan Paul al II-lea încoace. Înțelege limba italiană, dar nu o vorbește, ceea ce ar putea fi un dezavantaj major pentru o funcție care implică și titlul de episcop al Romei și care necesită multă familiaritate cu jocurile de putere și intrigile romane.

Cardinalul Peter Erdo, maghiar, în vârstă de 72 de ani

Dacă Erdo va fi ales, va fi văzut în mod inevitabil ca un candidat de compromis – o persoană din tabăra conservatoare care a construit totuși punți cu lumea progresistă a lui Francisc.

Erdo a fost deja considerat un candidat papal la ultimul conclav din 2013, datorită contactelor sale extinse cu Biserica în Europa și Africa, precum și datorită faptului că a fost văzut ca un pionier al campaniei de nouă evanghelizare, menită să reînvie credința catolică în națiunile avansate secularizate – o prioritate absolută pentru mulți cardinali.

El este considerat un conservator din punct de vedere teologic și, în discursurile sale din Europa, subliniază rădăcinile creștine ale continentului. Cu toate acestea, el este, de asemenea, considerat pragmatic și nu a intrat niciodată în conflict deschis cu Francisc, spre deosebire de alți clerici cu tradiție.

Acestea fiind spuse, el a ridicat sprâncene la Vatican în timpul crizei migranților din 2015, când s-a opus apelului Papei Francisc ca bisericile să primească refugiați, afirmând că acest lucru ar însemna trafic de persoane – aliniindu-se aparent cu prim-ministrul naționalist al Ungariei, Viktor Orban.

Expert în dreptul bisericesc, Erdo a fost pe o cale rapidă în întreaga sa carieră, devenind episcop la 40 de ani și cardinal în 2003, când avea doar 51 de ani, fiind cel mai tânăr membru al Colegiului Cardinalilor până în 2010.

Are o italiană excelentă și vorbește, de asemenea, germană, franceză, spaniolă și rusă – ceea ce l-ar putea ajuta să dezghețe relațiile dintre Bisericile Catolică și Ortodoxă Rusă după răceala profundă a războiului din Ucraina.

Erdo nu este un vorbitor carismatic, dar, în timp ce acest lucru a fost considerat odată, fără îndoială, un dezavantaj serios, ar putea fi văzut ca un avantaj de data aceasta, dacă cardinalii doresc un papat calm după focurile de artificii ale domniei lui Francisc.

Cardinalul Mario Grech, secretar general al Sinodului Episcopilor, maltez, în vârstă de 68 de ani

Grech provine din Gozo, o insulă minusculă care face parte din Malta, cea mai mică țară din Uniunea Europeană. Dar de la începuturi mici a ajuns la lucruri mari, fiind numit de Papa Francisc secretar general al Sinodului episcopilor – o funcție importantă în cadrul Vaticanului.

Privit inițial ca un conservator, Grech a devenit de ani de zile un purtător de torțe al reformelor lui Francisc în cadrul Bisericii, evoluând brusc cu vremurile.

În 2008, mai mulți cetățeni gay maltezi au declarat că părăsesc Biserica în semn de protest față de ceea ce ei considerau a fi poziția anti-LGBT a pontifului de atunci – Papa Benedict.

Grech le-a oferit puțină compasiune la acea vreme, dar în 2014, vorbind la Vatican, a cerut Bisericii să accepte mai bine membrii săi LGBT și să fie creativă în găsirea de noi modalități de a aborda situațiile familiale contemporane.

În ziua următoare, Papa Francisc l-a bătut pe umăr la micul dejun și l-a felicitat pentru discurs, marcându-l pentru o promovare viitoare.

În 2018, Grech a vorbit despre modul în care savurează provocările cu care se confruntă Biserica. „Trecem printr-o perioadă de schimbare. Iar pentru mine, acesta este un lucru foarte pozitiv”, a declarat el pentru ziarul Malta Today. El a avertizat că Biserica nu va rămâne relevantă pentru societatea modernă dacă nu trece dincolo de nostalgia pentru trecut.

Opiniile sale i-au adus câțiva dușmani de marcă, iar cardinalul conservator Gerhard Muller s-a întors împotriva sa în 2022, subestimându-i profilul academic și acuzându-l că este împotriva doctrinei catolice.

Aliații lui Grech insistă că acesta are prieteni atât în tabăra conservatoare, cât și în cea moderată și că, datorită rolului său important, este cunoscut de mulți cardinali, un avantaj clar într-un conclav în care atât de mulți cardinali sunt relativ necunoscuți unii pentru alții.

Venind dintr-o țară mică, alegerea sa ca papă nu ar crea nicio durere de cap diplomatică sau geopolitică.

El a subliniat că întotdeauna caută consensul mai degrabă decât confruntarea. Dar uneori a provocat controverse. În 2016, a condus un pelerinaj pentru a se ruga pentru ploaie, după ce s-a întâlnit cu fermieri îngrijorați de secetă. Un ziar local a declarat că a fost „o întoarcere la încercările preistorice de a induce ploaia”, dar la câteva zile după eveniment, a început într-adevăr să plouă.

Cardinalul Juan Jose Omella, arhiepiscop de Barcelona, Spania, în vârstă de 79 de ani

Omella este un om după inima Papei Francisc. Fără pretenții și bun la suflet, el duce o viață modestă în ciuda titlului său înalt, dedicându-și cariera bisericească îngrijirii pastorale, promovând justiția socială și întruchipând o viziune plină de compasiune și incluzivă a catolicismului.

„Nu trebuie să vedem realitatea doar prin ochii celor care au cel mai mult, ci și prin ochii celor săraci”, a declarat el site-ului de știri Crux în aprilie 2022, în cuvinte care reflectă viziunea asupra lumii a lui Francisc.

El s-a născut în 1946 în satul Cretas din nord-estul Spaniei. După ce a fost hirotonit în 1970, a slujit ca preot în mai multe parohii spaniole și, de asemenea, a petrecut un an ca misionar în Zair, numit acum Republica Democrată Congo.

Subliniind dedicarea sa pentru cauzele sociale, din 1999 până în 2015 a lucrat îndeaproape cu organizația caritabilă spaniolă Manos Unidas, care luptă împotriva foametei, bolilor și sărăciei în țările în curs de dezvoltare.

A devenit episcop în 1996 și a fost promovat arhiepiscop de Barcelona în 2015. Un an mai târziu, Francisc i-a conferit o pălărie roșie de cardinal – o mișcare considerată ca o aprobare clară a tendințelor progresiste ale lui Omella, care contrastează cu elementele mai conservatoare care au dominat cândva Biserica spaniolă.

Omella este un fost președinte al conferinței episcopale din Spania. El a trebuit să facă față consecințelor unei comisii independente care a estimat, în 2023, că peste 200 000 de minori ar fi fost abuzați sexual de clerul spaniol pe parcursul mai multor decenii.

Omella a cerut în repetate rânduri iertare pentru proasta gestionare a abuzurilor sexuale, dar a negat că atât de mulți copii au fost abuzați, o anchetă internă a Bisericii identificând doar 927 de victime începând cu anii 1940.

„La sfârșitul zilei, cifrele nu ne duc nicăieri. Cel mai important lucru sunt oamenii și repararea pe cât posibil”, a spus el. „Blamarea nu este calea. Problema nu aparține Bisericii, ci societății în ansamblu”.

În 2023, Francisc l-a invitat pe Omella să se alăture cabinetului său de bucătărie format din nouă cardinali pentru a-l sfătui în chestiuni de guvernare.

Dacă conclavul decide că Biserica are nevoie de o nouă abordare, atunci această apropiere va conta împotriva lui Omella.

Cardinalul Pietro Parolin, italian, diplomat la Vatican, în vârstă de 70 de ani

Parolin este văzut ca un candidat de compromis între progresiști și conservatori. A fost diplomat al Bisericii cea mai mare parte a vieții sale și a fost secretar de stat al Papei Francisc din 2013, anul în care Francisc a fost ales.

Funcția este similară cu cea de prim-ministru, iar secretarii de stat sunt adesea numiți „papă adjunct”, deoarece ocupă locul al doilea în ierarhia Vaticanului după pontif.

Parolin a fost anterior ministru adjunct de externe al Papei Benedict, care în 2009 l-a numit ambasador al Vaticanului în Venezuela, unde a apărat Biserica împotriva demersurilor de slăbire a acesteia de către președintele de atunci Hugo Chavez. El a fost, de asemenea, principalul arhitect al apropierii Vaticanului de China și Vietnam. Conservatorii l-au atacat pentru un acord privind numirea episcopilor în China comunistă. El a apărat acordul spunând că, deși nu a fost perfect, a evitat o schismă și a oferit o anumită formă de comunicare cu guvernul de la Beijing.

Parolin nu a fost niciodată un activist de primă linie sau gălăgios în așa-numitul război cultural al Bisericii, care s-a concentrat pe probleme precum avortul și drepturile homosexualilor, deși a condamnat odată legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex în multe țări drept „o înfrângere pentru umanitate”.

El a apărat puterea Vaticanului asupra liderilor Bisericii locale, criticând încercările din Germania de a permite preoților să binecuvânteze simbolic cuplurile de același sex. El a afirmat că Bisericile locale nu pot lua decizii care ar ajunge să afecteze toți catolicii.

O persoană blândă și amabilă, Parolin ar readuce papalitatea la italieni după trei papi succesivi neitaliani – Ioan Paul al II-lea din Polonia, Benedict al Germaniei și Francisc din Argentina.

El a intrat în serviciul diplomatic al Vaticanului la doar trei ani după hirotonirea sa preoțească în 1980, astfel încât experiența sa pastorală este limitată. Dar un factor în favoarea sa este faptul că vorbește mai multe limbi.

Cardinalul Luis Antonio Gokim Tagle, filipinez, 67 de ani

Tagle este adesea numit „Franciscul asiatic” datorită angajamentului său similar față de justiția socială și, dacă va fi ales, va fi primul pontif din Asia.

Pe hârtie, Tagle, care în general preferă să fie poreclit „Chito”, pare să aibă toate atuurile pentru a se califica pentru a fi papă.

El are zeci de ani de experiență pastorală, de la ordinarea sa la preoție în 1982. A dobândit apoi experiență administrativă, mai întâi ca episcop de Imus și apoi ca arhiepiscop de Manila.

Papa Benedict al XVI-lea l-a făcut cardinal în 2012.

Într-o mișcare văzută de unii ca o strategie a lui Francisc de a-i oferi lui Tagle o experiență la Vatican, papa l-a transferat în 2019 din Manila și l-a numit șef al brațului misionar al Bisericii, cunoscut oficial ca Dicasterul pentru Evanghelizare.

El provine din ceea ce unii au numit „plămânul catolic al Asiei”, deoarece Filipine are cea mai mare populație catolică din regiune. Mama sa a fost o filipineză de etnie chineză. Vorbește fluent italiana și engleza.

Între 2015 și 2022, a fost principalul lider al Caritas Internationalis, o confederație de peste 160 de organizații catolice de ajutor, servicii sociale și dezvoltare din întreaga lume.

În 2022, Papa Francisc a demis întreaga conducere în urma acuzațiilor de intimidare și umilire a angajaților și a numit un comisar care să o conducă. Tagle, care a fost, de asemenea, îndepărtat din funcția sa, a fost nominal președinte, dar nu a fost implicat în operațiunile de zi cu zi, care au fost supravegheate de un director general laic.

Anunțând decizia dramatică a papei, Tagle a declarat la o întâlnire a confederației că schimbările au fost un moment pentru „confruntarea cu eșecurile noastre”. Rămâne de văzut în ce măsură saga va afecta șansele lui Tagle la papalitate.

Cardinalul Joseph Tobin, arhiepiscop de Newark, N.J., american, 72 de ani

Este puțin probabil ca cardinalii din întreaga lume să aleagă primul papă american din istorie, dar dacă ar fi de acord, Tobin ar părea cea mai probabilă posibilitate.

Fost lider mondial al unui important ordin religios catolic cunoscut sub numele de „Redemptorists”, nativul din Detroit a petrecut timp în țări din întreaga lume și vorbește fluent italiană, spaniolă, franceză și portugheză. De asemenea, are experiență în serviciul Vaticanului și în funcții de conducere în cadrul bisericii americane.

Tobin a ocupat funcția de comandant secund al unui birou de la Vatican în perioada 2009-2012, iar apoi a fost numit de Papa Benedict ca arhiepiscop de Indianapolis, Indiana. Francisc l-a promovat la rangul de cardinal în 2016, iar ulterior l-a numit arhiepiscop de Newark.

În acest ultim rol, Tobin, un om mare cunoscut pentru regimul său de antrenament de ridicare a greutăților, a avut de-a face cu unul dintre cele mai mediatizate scandaluri catolice din ultimii ani. În 2018, cardinalul de atunci Theodore McCarrick, unul dintre predecesorii lui Tobin în Newark, a fost îndepărtat din slujire din cauza acuzațiilor de comportament sexual nepotrivit cu seminariștii.

McCarrick a negat orice abatere, a demisionat din funcția de cardinal și, ulterior, a fost găsit vinovat de un tribunal al Vaticanului și îndepărtat din preoție. El a murit la începutul acestei luni.

Tobin a primit laude pentru modul în care a gestionat scandalul, inclusiv pentru decizia de a face publice înțelegerile confidențiale încheiate anterior între arhidieceză și presupusele victime ale lui McCarrick.

Tobin este cel mai mare din 13 copii și a declarat că este un alcoolic în recuperare. El este cunoscut pentru o atitudine deschisă față de persoanele LGBT, scriind în 2017 că „în prea multe părți ale bisericii noastre, persoanele LGBT au fost făcute să se simtă nedorite, excluse și chiar rușinate”.

Cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, ghanez, oficial al Vaticanului, în vârstă de 76 de ani

De la începuturi modeste într-un orășel african, cardinalul Peter Turkson a ajuns la lucruri mărețe în Biserică, ceea ce îl face un candidat pentru a deveni primul papă din Africa subsahariană.

El combină un trecut pastoral îndelungat, în care s-a ocupat de congregațiile din Ghana, cu experiența practică a conducerii mai multor birouri de la Vatican, precum și cu puternice abilități de comunicare. Faptul că provine din una dintre cele mai dinamice regiuni pentru Biserică, care luptă împotriva forțelor secularismului în inima sa europeană, ar trebui, de asemenea, să îi consolideze poziția.

Al patrulea fiu dintr-o familie de 10 copii, Turkson s-a născut în Wassaw Nsuta, în ceea ce pe atunci se numea Coasta de Aur a Imperiului Britanic. Tatăl său lucra la o mină din apropiere și era și tâmplar, în timp ce mama sa vindea legume în piață.

A studiat la seminarii din Ghana și New York, a fost hirotonit în 1975, apoi a predat la fostul său seminar din Ghana și a făcut studii biblice avansate la Roma.

Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop de Cape Coast în 1992, iar 11 ani mai târziu l-a făcut primul cardinal din istoria statului vest-african.

Promovările au continuat cu succesorul lui Ioan Paul al II-lea, Benedict, care l-a adus la Vatican în 2009 și l-a numit șef al Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace – organismul care promovează justiția socială, drepturile omului și pacea mondială.

În acest rol, a fost unul dintre cei mai apropiați consilieri ai papei în probleme precum schimbările climatice și a atras atenția prin participarea la conferințe precum forumul economic de la Davos.

Francisc a fuzionat departamentul lui Turkson în 2016 cu alte trei birouri, ceea ce a dus la ceea ce unii au văzut ca o luptă pentru putere între el și un alt cardinal.

Turkson a demisionat din acest rol în 2021 și a fost numit să conducă două academii pontificale privind științele și științele sociale.

În 2023, el a declarat pentru BBC că se roagă „împotriva” posibilității de a fi ales papă, dar unii dintre detractorii săi au spus că, având în vedere aparițiile sale în mass-media, părea că face campanie pentru această funcție.

Matteo Maria Zuppi, italian, arhiepiscop de Bologna, în vârstă de 69 de ani

Când Zuppi a fost promovat în 2015 și a devenit arhiepiscop de Bologna, presa națională s-a referit la el ca la „Bergoglio italian”, datorită afinității sale cu Francisc, papa argentinian născut Jorge Mario Bergoglio. Zuppi ar fi primul papă italian din 1978.

La fel ca Papa Francisc pe vremea când locuia în Buenos Aires, Zuppi este cunoscut ca un „preot al străzii” care se concentrează asupra migranților și a celor săraci și căruia nu îi pasă prea mult de fast și protocol. Este cunoscut sub numele de „părintele Matteo”, iar în Bologna folosește uneori mai degrabă o bicicletă decât o mașină oficială.

Într-un oraș care își iubește produsele din carne, el a făcut o dată valuri când tortellini fără carne de porc au fost servite, ca opțiune, de sărbătoarea patronului orașului Bologna. Zuppi a calificat gestul favorabil musulmanilor drept un gest normal de respect și curtoazie.

Dacă ar fi făcut papă, conservatorii l-ar privi probabil cu suspiciune. Victimele abuzurilor sexuale comise de Biserică ar putea, de asemenea, să aibă obiecții la adresa sa, deoarece Biserica Catolică Italiană, pe care o conduce din 2022, a fost lentă în a investiga și a confrunta problema.

Cardinalul italian este strâns asociat cu Comunitatea Sant’Egidio, un grup catolic global pentru pace și justiție cu sediul în cartierul istoric Trastevere din Roma, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții ca preot.

Sant’Egidio, numită uneori „Organizația Națiunilor Unite din Trastevere”, a intermediat în 1992 un acord de pace care a pus capăt unui război civil de 17 ani în Mozambic, cu ajutorul lui Zuppi ca unul dintre mediatori.

Recent, în calitate de emisar papal pentru conflictul Rusia-Ucraina, acesta s-a implicat mai mult în diplomație, concentrându-se asupra eforturilor de repatriere a copiilor despre care Ucraina afirmă că au fost deportați în Rusia sau în teritoriile controlate de Rusia.

Zuppi este un roman născut și crescut la Roma, cu un accent regional destul de pronunțat și rădăcini familiale catolice solide.

Tatăl său, Enrico, a fost editor al suplimentului de duminică al ziarului Vaticanului L’Osservatore Romano, în timp ce unchiul mamei sale, Carlo Confalonieri, a fost, de asemenea, cardinal.