UE, pregătiri discrete pentru scenariul de coșmar al unui atac hibrid cu numeroase victime. O serie de capitale europene avertizează însă că Bruxelles-ul riscă să se suprapună cu NATO (Politico)
Capitalele UE se pregătesc discret pentru a decide cum ar trebui să răspundă blocul european la un atac hibrid de amploare ce ar provoca moartea mai multor cetăţeni – un scenariu care pare din ce în ce mai probabil, potrivit a cinci diplomaţi şi oficiali ai UE. Însă eforturile de pregătire scot la iveală divergenţe cu privire la amploarea rolului pe care ar trebui să îl joace UE în chestiuni de securitate, unii obiectând că s-ar putea suprapune cu cele ale NATO, scrie POLITICO.
Scenariul unui atac de coşmar la nivel european
Discuţiile despre scenariul unui atac de coşmar au avut loc în ultimele săptămâni între ambasadorii UE din toate cele 27 de ţări, reuniţi într-un „format restrâns”, adică fără telefoane sau asistenţi. Dezbaterile s-au intensificat de la descoperirea unei drone încărcate cu explozivi pe aeroportul din Leipzig, în luna august, au declarat diplomaţii şi oficialii citaţi de POLITICO sub acoperirea anonimatului.
Deşi UE discută despre astfel de scenarii de ani de zile – prezentând un „set de instrumente” de folosit în scenariul hibrid menite să coordoneze răspunsurile la atacurile cibernetice, la interferenţele electorale şi la sabotaj – ultimele discuţii s-au concentrat asupra riscului unor atacuri mai grave, care provoacă victime la scară largă. Doi diplomaţi au declarat că o reuniune a ambasadorilor UE de miercurea trecută s-a axat în mod specific pe astfel de exemple.
De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, UE afirmă că Moscova a intensificat o campanie de atacuri cibernetice, sabotaj şi alte operaţiuni sub acoperire pe întreg teritoriul blocului european.
„Democraţiile europene se confruntă cu un număr tot mai mare de ameninţări”, a declarat pentru POLITICO comisarul european pentru justiţie, Michael McGrath. „Ne consolidăm capacitatea de a anticipa şi detecta ameninţările, de a îmbunătăţi sistemul de alertă timpurie şi de a ne asigura că Europa poate răspunde rapid şi colectiv atunci când rezilienţa noastră democratică este pusă la încercare”, a asigurat el.
Pregătiri pentru ceva grav
Discuţiile dintre diplomaţii şi miniştrii UE s-au concentrat pe desfăşurarea echipelor de intervenţie în situaţii de urgenţă, deblocarea unor fonduri ale UE pentru a ajuta statul afectat şi modul în care liderii instituţiilor UE ar trebui să comunice, a declarat un oficial al UE.
„Trebuie să fim pregătiţi pentru ceva grav”, a declarat un diplomat de rang înalt al UE. „Din păcate, Leipzig ne-a arătat că un incident foarte grav, ceva care provoacă numeroase victime, nu este exclus”, a punctat el.
Un al doilea oficial al UE a adăugat: „Având în vedere amploarea şi dimensiunea acţiunilor Rusiei, este inevitabil să nu apară victime mai devreme sau mai târziu. Este un adevărat noroc că nu au existat încă”.
Blocul european este zguduit de relatări aproape zilnice despre aşa-numite atacuri hibride – o denumire folosită de UE şi NATO pentru a descrie activităţi subversive care nu ating pragul unui act direct de război.
Marţi, mai mulţi marinari au fost declaraţi dispăruţi după ce nava lor a fost scufundată de drone în Marea Neagră, potrivit oficialilor bulgari. Acest incident a urmat incidentului de la aeroportul din Leipzig, unui incendiu suspect la o staţie terestră poloneză care gestionează comunicaţiile Starlink şi unui complot care urmărea plasarea unor dispozitive incendiare în hub-uri de transport comercial din UE şi Marea Britanie, toate acestea pe lângă încălcările regulate ale spaţiului aerian ale ţărilor UE.
„Este destul de evident că, atunci când Rusia foloseşte instrumente din ce în ce mai letale pentru a ne testa pregătirea şi disponibilitatea de a lua contramăsuri, la un moment dat vor exista victime”, a avertizat Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelenţă pentru Combaterea Ameninţărilor Hibride. „La un moment dat, intenţionat sau neintenţionat, asta se va întâmpla”, a punctat ea.
UE sau NATO?
Dacă mai mulţi cetăţeni ai statelor membre ale UE sau ale NATO ar fi ucişi în ceea ce ar părea un atac, presiunea de a acţiona va fi copleşitoare asupra ambelor instituţii. „Ne temem foarte mult că, la un moment dat, viaţa unui cetăţean aliat” va fi curmată, a declarat un diplomat al NATO, ceea ce va face ca „presiunea să fie foarte mare” pentru a acţiona.
Cu toate acestea, discuţiile la nivelul UE stârnesc critici din partea unor capitale, care susţin că UE îşi depăşeşte rolul în materie de securitate şi riscă să dubleze funcţiile esenţiale ale NATO, alianţa transatlantică care a stat la baza securităţii europene timp de 80 de ani.
„Există riscul ca acest lucru să creeze o mare confuzie pentru factorii de decizie de la toate nivelurile”, a declarat Oana Lungescu, expert la RUSI şi fostă purtătoare de cuvânt a NATO. „Dacă există confuzie sau suprapuneri, acest lucru riscă să încetinească procesul decizional, ceea ce are implicaţii, deoarece timpul este întotdeauna esenţial”, subliniază ea.
O altă problemă o reprezintă lipsa comunicaţiilor securizate în cadrul UE şi suspiciunea că informaţiile sensibile împărtăşite în cadrul reuniunilor ambasadorilor pot fi divulgate, au afirmat mai mulţi diplomaţi. Informaţiile conform cărora fostul ministru de externe al Ungariei a împărtăşit conţinutul discuţiilor la nivel de lideri cu omologul său rus nu au făcut decât să adâncească aceste îngrijorări, determinând capitalele să limiteze informaţiile cu adevărat sensibile la formatele NATO.
„Guvernul meu este foarte reticent în a împărtăşi informaţii sensibile în cadrul Coreper sau chiar în sala de şedinţe a liderilor”, a declarat un diplomat dintr-un stat de pe flancul estic. „Fie ajung în mass-media, fie ajung direct la Moscova”, a spus diplomatul.
În noiembrie se publică Strategia Europeană de Securitate
Această reacţie negativă coincide cu eforturile preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a consolida credibilitatea blocului în materie de securitate.
În ultimul său discurs privind Starea Uniunii Europene, ţinut la Strasbourg, fostul ministru german al apărării a propus un „protocol de securitate în caz de urgenţă” pentru a ajuta statele UE să se coordoneze exact în genul de scenariu discutat. Protocolul, alături de propunerea lui von der Leyen de a crea un „Consiliu European de Securitate”, este de aşteptat să fie inclus într-o „Strategie europeană de securitate” de referinţă, care urmează să fie publicată la începutul lunii noiembrie, potrivit a doi diplomaţi.
Însă mai mulţi diplomaţi s-au opus, susţinând că aceste eforturi ar necesita luni întregi pentru a fi puse în aplicare şi ar putea duplica funcţii care există deja în cadrul UE.
În loc să creeze noi formate care să sporească complexitatea, UE ar trebui să se concentreze mai mult pe instrumentele de răspuns la crize de care dispune deja, spune un diplomat naţional de rang înalt .
„Ne simţim foarte incomod în legătură cu protocolul de securitate în caz de urgenţă”, a spus diplomatul. „Avem deja mecanisme în vigoare. Dacă apare o criză, dispunem de Răspunsul Politic Integrat (IPCR), care a funcţionat foarte bine în timpul pandemiei şi al altor crize”, a subliniat diplomatul.
UE și NATO ar trebui să își împartă sarcinile, spune Oana Lungescu
Instituit în temeiul Tratatului de la Lisabona, IPCR permite ţării care deţine preşedinţia rotativă a UE, la cererea unei ţări afectate, să convoace reuniuni de urgenţă la care să participe experţi din cadrul NATO, al ONU sau al altor organisme internaţionale.
În cazul unui atac hibrid de amploare, responsabilitatea de a decide asupra celei mai bune căi de urmat revine în continuare ţării afectate.
Franţa a invocat articolul 42.7 din Tratatul UE în urma atacurilor de la Bataclan din 2015, aceasta fiind singura dată când clauza de asistenţă reciprocă a fost invocată. Cu toate acestea, Oana Lungescu a remarcat că aceasta a fost o „decizie politică” a Parisului, care nu a dus la manifestări majore de asistenţă reciprocă dincolo de coordonarea anchetelor antiteroriste între Franţa şi Belgia.
Pentru a evita confuzia cu privire la rolul fiecăruia în cazul unui eveniment cu victime în masă, Lungescu a afirmat că ambele părţi ar trebui să-şi împartă sarcinile: NATO să se ocupe de schimbul de informaţii şi de descurajarea militară, iar UE să se concentreze pe răspunsul civil.
Pentru Tiilikainen, eforturile UE de a coordona răspunsurile la atacurile hibride sunt utile – în anumite limite. Cu toate acestea, ea a subliniat că acestea „nu sunt comparabile cu măsurile de rezilienţă la nivel naţional”, cum ar fi abordarea finlandeză de „securitate cuprinzătoare”.
Lungescu a subliniat, de asemenea, că Moscova nu face nicio distincţie între cele două organizaţii. „Sincer, (liderului rus Vladimir) Putin nu-i pasă dacă deciziile sunt luate de Coreper 2 sau de NAC”, a adăugat ea, referindu-se la reuniunile ambasadorilor UE şi la organismul decizional al NATO. „Nu aşa gândeşte Moscova”, avertizează Lungescu.
