Vorba lui ”peroadă”: ”România, un stat eșuat”
Dacă prea-înaltul Klaus Werner Iohannis a grăit ceva adevărat în lungile sale două mandate, a fost maxima – ”România stat eșuat”. Valabilă acum mai abitir ca oricând. Politicienii noștri mai vechi, căci noi nu prea sunt, sau dacă sunt, zici ca sunt xeroxați, par acum proaspăt picați pe planetă, iar greaua moștenire invocată, a devenit o marotă deja mult prea învechită.
Bolojan, un premier pentru iste(o)rie
România fierbe și nu mai este o glumă. Cu toate că trăim într-un stat polițienesc, un declic nu pare a fi foarte îndepărtat.
Sosit de la Oradea, încruntatul premier Ilie Bolojan s-a pus pe tăieri în stânga și în dreapta, convins că excesul de muschi va trece fără prea mult tam-tam, precum dărâmarea monumentelor marilor români de prin orașul în care a fost primar. Fără a mai pune că în locul lor a pus statuile unor regi și grofi unguri.
Privind ce se întâmplă în țară, constatăm că studenții, bugetarii, agricultorii, transportatorii, pensionarii și cine or vrea și or mai putea, se revoltă în urma ”Ordonanței sărăciei”, strigându-i în nas lui Bolojan să plece, să ne lase. Și vin grevele anunțate și mișcările de stradă. Bravos națiune!
Spiritele statuilor lui Burebista, Traian, Decebal, Menumorut, Gelu, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Al. Ioan Cuza și Mihail Kogălniceanu, practic întreaga istorie a României, înlăturată samavolnic de un primar vremelnic, își spun acum cuvântul.
Stat eșuat a fost și așa a rămas
Nu vreau să mă alătur corului prezicătorilor care socotesc că pe premierului Bolojan nu îl va prinde paltonul la Palatul Victoria, deși, sincer, ar fi o binefacere pentru poporul român. Stiu, ”schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor”, spune o veche vorbă românească, dar probabil atunci când a fost lansată nu a existat vreun Bolojan. Omul pentru care pensiile speciale sunt de neatins, dar poate umbla cu nonșalanță prin buzunarele gravidelor, elevilor, studenților și pensionarilor.
Artă curată la conducerea țării. S-au strâns toți capabilii țării, într-o suflare. Bine că nu le-au calculat IQ-ul.
Altfel cum îți explici că un întreg minister de Interne îl caută pe un criminal de peste două săptămâni. Bine, polițiștii și jandarmii nu mai au de a face cu vreo bătrână ”traficantă” de pătrunjel. Dar nici cu vreun mare bombardier. Ăștia găseau în câteva minute Tezaurul Dacic, dar nu au vrut.
Între palate, deja e o relație înghețată. Nici președintele Nicușor Dan nu mai face flik-flakuri de dragul premierului.
Românii, conduși cu mare măiestrie, nu aud din partea potentaților zilei decât de strânsul curelei și slava Ucraina, asta în răstimpul în care nu dau banii pe înarmare. Că o să mâncăm gloanțe și o să gatim Iron Domu-rile și sistemele Patriot. Iar la desert, să vă saturați cu un F 16, 35, 69 sau care o mai fi.
Enjoy your meal! Cum ar spune poliglotul Bolojan.
Asta e politica dusă de București. Furăm de la noi (bine, nu de la oricare) și dăm la alții.
Îi asigur pe procurori și judecători că această scriere este un pamflet (fără partea cu pensiile speciale), clasa noastră politică este minunată ca și muzica angelică care ne copleșește de pe la palate, este tot ce ne trebuie. Poate accepta CCR să nu se mai facă alegeri și să rămâneți pe viață, căci în memoria colectivă oricum v-ați câștigat locul.
