Adevărata poveste a ciorbei de burtă. A devenit celebră în lume pe vremea lui Suleyman Magnificul
Considerată de multă lume un preparat tradițional românesc, adevărata poveste a ciorbei de burtă începe, în realitate, în Turcia, în urmă cu sute de ani.
Ciorba de burtă a ajuns în România odată cu trupele otomane care au cucerit teritorii. Pe atunci, pentru că erau digerate cu ușurință, ciorbele erau prescrise ca medicament pentru recuperarea bolnavilor sau răniților, considerându-se că ajută la vindecare. Pe timp de război, ciorba era una dintre mesele uzuale pentru trupele Imperiului Otoman.
Adevărata poveste a ciorbei de burtă. ”Ciorbagiii otomani”
Șefii regimentelor de spahii erau cunoscuți sub titulatura de ”ciorbagii”. Documentele istorice arată că întotdeauna pe lângă corturile lor se afla cel al popotei unde se preparau ciorbe de burtă sau de berbecuți.
Nomazii turci aveau două alimente de bază ca ingrediente principale la mâncărurile lor: carnea și laptele.
Întrucât călătoreau prin stepe și nu aveau mijloace de stocare a hranei, aceștia foloseau fiecare parte a animalului sacrificat, inclusiv stomacul.
La apogeu pe vremea lui Suleyman
Ciorba de burtă a atins apogeul popularității sale în timpul domniei sultanului otoman Süleyman Magnificul (1494-1566). Cârciumile din acea perioadă rămâneau deschise până târziu în noapte, permițându-le băutorilor înrăiți din Istanbul să ia un bol și să prevină o mahmureală urâtă, a doua zi.
Datorită înregistrării detaliate din jurnalul de călătorie „Seyahatname” al lui Evliya Çelebi (1611 – 1682), istoric, geograf, scriitor și unul din cei mai cunoscuți călători otomani, care a colindat timp de 40 de ani teritoriile Imperiului Otoman și regiunile vecine, ajungând inclusiv în teritoriile românești, se știe că în Istanbul existau în total 300 de ișkembeci – cârciumi care serveau ciorbă de burtă, în secolul al XVII-lea.
In turcește, aceasta fiertură miraculoasă purta numele de „çorba”, care a fostîimprumutat de români și transformat în „ciorba”.
Ciorba de burtă a fost adoptată de mai toate popoarele călcate de otomani: bulgarii, sârbii, croații sau albanezii au si ei variantele lor de ciorbă de burtă.
Făcută celebră în lume de un american
În 2014, un jurnalist american de călătorii, Seth Kugel de la The New York Times, descoperea ciorba de burtă în România, descriind-o ca fiind „alimentul perfect pentru refacerea fortelor dupa schi”.
„Am ajuns in Transilvania iarna sperand sa gasesc preturi mici, castele acoperite cu zapada si poate o zi de schi. Si mancare pe sufletul meu: Dacă exista un fel de mancare facut pentru refacerea fortelor dupa schi, este ciorba de burtă romanească, care este bogata si ieftina”, scrie Kugel, într-un articol The New York Times.
Cu toate acestea, ciorba de burtă nu este neapărat mâncarea schiorilor. Radu Anton Roman spunea despre aceasta ca ar fi, de fapt, mâncarea „vizitiilor beți, dar după care se înnebunesc elitele”. Ce-i drept, este leacul ideal pentru mahmureala, dat fiind faptul ca este foarte consistenta si grasa (si poate fi acrita cu otet, in functie de preferinte).
Tot Radu Anton Roman spunea că oțetul e un adaos romanesc, la fel ca și zarzavaturile.
Unul dintre secretele celei mai bune ciorbe de burta este adaugarea câtorva oase oase de vita, pline de maduvă. Astfel, ciorba de burta prinde mai mult gust si aroma, dar si gelatina care face ca zeama o sa fie densa, compacta.
