Magda Barbu, ”amazoana filmului românesc” a fost vreme de trei decenii partenera lui Florin Piersic în seria de filme cu haiduci. Brunetă, cu păr bogat și lung, de o frumusețe răpitoare, actrița care-și făcea singură cascadoriile a rupt multe inimi. Și, în vreme ce toată lumea o credea iubita lui Florin Piersic, Marga trăia o extraordinară poveste de dragoste cu scriitorul Eugen Barbu.
A fost de șase ori Ania, de șase ori Agatha, de două ori Zulnia. Dar înainte de a fi Marga Barbu, actriță, a fost Margareta-Yvonne Butuc, o fetiță sfioasă care visa să devină balerină.
Margareta s-a născut pe 24 februarie 1929, la Ocna Șugatag, în Maramureș. Tatăl ei era directorul salinelor din localitate, iar mama fusese balerină cu studii la Viena.
Marga Barbu într-un interviu:
„Singura mea explozie de exuberanță a fost la 4 ani. Atunci am făcut senzație la o serbare citind cuplete pentru reclame. În copilărie mă jucam tot timpul de-a farmacista, dar toți cei din jur erau încântați să mă vadă imitându-i perfect pe musafiri„
Mai târziu, s-a mutat împreună cu familia la București. Voia să devină dansatoare, dar medicii au descoperit că are unele probleme la inimă, care ar fi împiedicat-o să facă susținut un asemenea efort.

A fost eleva liceului „Regina Maria“, si, dupa absolvire, tatal a înscris-o la două facultati: Filosofie si Teatru.
„L-am întrebat: de ce Filosofie și Teatru? El mi-a răspuns că, pentru a mă putea exprima mai bine, trebuie să fiu luminată pe dinauntru si să am și expresie“.
La Filosofie a intrat cu o teza despre Socrate. La Institutul de Teatru a fost admisă în 1947, printre ultimii. La examen îmbrăcase o rochie cu picațele alb și roz si a recitat versuri învațate cu doar câteva zile înainte:
„In doua zile am invatat o poezie de Baconski si un sonet de Eminescu, cu care am avut inconstiența să mă prezint la examen. Dar destinul, care a avut un mare rol pentru mine, a hotărât că trebuie să fiu actriță“.
A absolvit Insititutul de Teatru din București în 1950 și a devenit actriță la Nottara.
Marga s-a casatorit la 21 de ani, cu un inginer. Au divortat la scurt timp, din cauza nepotrivirii de caracter. „Era un baiat atat de bun, dar atat de departe de meseria mea. Programul nostru era atat de diferit, incat dupa un an si jumatate a trebuit sa ne despartim“, povestea Marga Barbu.
Au urmat cinci ani de casnicie cu actorul Constantin Codrescu. Fusesera colegi de facultate si jucasera impreuna chiar in primul ei film.
„Căsătoria noastră… nu a însemnat pentru mine o împlinire. Am unele scrisori ale lui, în care spunea că îi îngrădesc libertatea, când eu nu făceam decât să-l ajut, după puterile mele. În perioada aceea era și foarte bolnav“, isi amintea actrita.
Tot în acea perioadă, pianista din filmul „Vultur 101“(1956) a fost chipul care l-a impresionat pe Eugen Barbu. A urmarit-o apoi pe scena de la „Nottara“, in rolul Roxanei din „Cyrano de Bergerac“(1960).
„In seara premierei m-am trezit cu un coș mare de liliac alb. Rămăsesem fără vorbe: în plină iarnă, că era februarie, să primesc liliac alb. Coșul avea un bilețel cu semnatura lui, pe care scria «Succes».

Marga era în divorț cu Constantin Codrescu, iar Eugen Barbu tocmai se despărțise de sotia sa. O prietenă comună i-a invitat pe amandoi la restaurantul „Lido“. Era 7 ianuarie 1960. Marga nu era tocmai tentată să meargă la întalnire, insă citise „Groapa“ și voia să il cunoască pe omul care o scrisese.
Din prima clipă în care s-au văzut, s-au plăcut. Nu a fost o atracție fizică, ci ”o punte”
Se înălțase o punte de comunicare extraordinară intre noi. Râdeam de aceleași lucruri si ma bucuram ca are simtul umorului bine conturat. Daca poti sa zambesti, treci mai usor peste greutatile vietii“.
Dupa întalnire, Marga și-a notat într-un carnețel: „Cred că mi-am găsit nașul“.

Fiecare a considerat că și-a găsit jumătea. Iar Marga i-a fost întotdeauna recunoscătoare că Eugen a fost cel care a împins-o să facă pasul spre film.
In 1966 a jucat-o prima oara pe Anita, hangita născută din mașina de scris a lui Eugen Barbu. Într-o mărturisire făcută la 70 de ani, Marga Barbu a punctat cel mai frumos al carierei sale: premiera „Haiducilor“, când oamenii au spart ferestrele cinematografului „Patria“ pentru a ajunge la casa de bilete.
A fost de sase ori Anita, de sase ori Agatha Slatineanu, de doua ori Zulnia. In total, de paisprezece ori Marga Barbu, de la treizeci la șaizeci de ani. Pe lângă acestea, a onorat cu brio roluri de compozitie. Dintre ele, cea mai mare satisfactie i-a adus-o „amarata asta de Aurica“. Este vorba despre filmul „Domnişoara Aurica”, în regia lui Şerban Marinescu, unde Marga Barbu a primit Premiul Asociaţiei Cineaştilor pentru Interpretare feminină în 1971.
Parteneră în atâtea pelicule cu Florin Piersic, a intrat în folclorul popular drept iubita marelui actor. Dar între ei a fost o relație specială de prietenie, care a durat toată viața.
„Era modestă, comunicativă, mereu zambitoare, frumoasă… un om normal, fără ifose, fără prefacatorii“, mărturisea actorul.
Scriitorului Eugen Barbu nu-i plăceau copiii și nu și-a dorit unul. Considera că sunt prea curiosi, că te anuleaza. Pe de altă parte, Marga avea probleme cu inima și fusese avertizată că ar fi riscant să rămână însărcinată.
S-a întâmplat la aproape 40 de ani, dar n-a fost să fie.
In primele luni de sarcină actrița încă la trei pelicule, la Buftea. I-a propus regizorului să renunțe, dar i s-a atras atenția că un film costa noua milioane de lei și că, dacă vrea să renunțe, să plătească. A continuat.
În timpul unei scene, a trebuit să urce pe un cal nărăvaș, acesta s-a scuturat și a aruncat-o la pământ. A pierdut sarcina, care ajunsese deja la cinci luni și jumatate. Era o fetiță.
„Cine stie ce ar fi fost și cum ni s-ar fi schimbat viata dacă aș fi născut-o? Poate că ar fi fost lumina ochilor nostri… cine poate ști?“.
Pentru ca Eugen Barbu citea foarte mult, Marga a trebuit sa se adapteze la disciplina intelectuală a sotului.
Fiindcă era obosită după spectacole, nu mai putea citi tot teatru,dar s-a apucat să învete tot mai multe limbi straine. A ajuns să știe spaniola, italiana, franceza, engleza, maghiara, germana, greaca, și …japoneza. Pentru japoneza a facut cursuri speciale la Universitatea Dalles.
A capatat astfel un mare avantaj in intalnirile cu diverse personalitati din alte tari, pentru ca, vorbindu-le limba, comunicarea devenea mult mai calda si mai naturala.
Marga Barbu a murit la 31 martie 2009, din pricina unei suferinţe cardiace mai vechi, la 80 de ani.
Eugen Barbu a fost un romancier celebru, pamfletar, redactor-şef al revistei „Luceafărul“ şi ulterior director al publicaţiei „Săptămâna Culturală a Capitalei“. Eugen Barbu a avut o influenţă considerabilă, decenii la rând, asupra forurilor de partid şi de stat. Dar şi asupra cinematografiei autohtone. „Patronul“, aşa cum îi spuneau apropiaţii, s-a implicat permanent şi în disputele de culise şi organizatorice ale cinematografiei româneşti. După 1990, a înființat împreună cu Corneliu Vadim Tudor revista ”România Mare”. A murit în anul 1003, la 69 de ani.