Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou –Basarabov, prăznuit pe 27 octombrie. Rugăciunea puternică pentru sănătate
An de an, la 27 octombrie, creştin ortodocşii îl prăznuiesc pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ale cărui sfinte moaşte se păstrează la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Tradiția spune că este bine să ajuți oamenii care îți cer ajutorul și nu trebuie sub nicio formă să faci treburi gospodărești în această zi.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou –Basarabov
A trăit în secolul XIII, în timpul „imperiului” de la Târnovo întemeiat de fraţii Petru şi Asan, şi deşi viaţa lui a fost aparent simplă şi fără fapte măreţe, Dimitrie Basarabov ascunde o mare desăvârşire interioară.
Dimitrie s-a născut în satul Basarabov din părinţii săraci care nu l-au putut da la învăţătură şi ani în şir a păscut vitele şi oile ţăranilor. Tradiţia spune că pe când îşi păştea turma pe malul răului Lom, Dimitrie a călcat din nebăgare de seama un cuib de pasăre cu pui şi s-a simţit atât de vinovat încât şi-a pedepsit piciorul care greşise, mergând desculţ 3 ani, fie iarnă, fie vara.
Milostenia a rămas în sufletul lui şi a intrat monah la un schit cu chilii adăpostite în peşteri săpate pe malul râului, unde a petrecut ani în şir în post aspru şi rugăciune, izolat cu totul de lume şi de ceilalţi monahi.
Smerenia rugăciunilor şi intensitatea credinţei sale l-au mântuit şi după moarte. Peştera în care se află trupul său a fost inundată de apele Lomului, iar rămăşiţele lui luate de torenţi au fost descoperite mai târziu. Tradiţia spune că moaştele Sfântului Dimitrie au fost puse într-o biserică nou ridicată de un domn al Ţării Româneşti în Basarabov, pentru a fi cinstite de credincioşii care se îndreptau mereu spre satul în care văzuse lumina zilei.
În timpul Războiului ruso-turc, dintre 1769 şi 1774, pentru ca moaştele să nu fie profanate de ostaşii musulmani, generalul rus Petru Saltacov a poruncit că ele să fie duse în Rusia. Odată ce cortegiul cu racla a ajuns în Bucureşti, negustorul Hagi Dimitrie şi mitropolitul Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti l-au rugat pe generalul rus să lase poporului român şi Mitropoliei ţării moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, ca o mângâiere pentru pagubele şi suferinţele îndurate de români în timpul acelui război.
În iulie 1774, moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost aşezate cu mare cinste în Biserica Patriarhală a Mitropoliei din Bucureşti şi în felul acesta, Sfântul Dimitrie cel Nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucureştiului şi al întregii Ţări Româneşti. Mâna dreapta a Sfântului a fost trimisă, totuşi, la Kiev, unde se crede că se păstrează şi astăzi.
Rugăciunea puternică pentru sănătate
”Pe noi care te fericim cu credinţă şi prăznuim prin glasuri de laudă pomenirea ta, de tot necazul şi patima, de boli năpraznice, din primejdii şi din nevoi izbăveşte-ne te rugăm; ca să preamărim îndrăznirea ce ai către Stăpânul, ca slugă credincioasă, preafericite Dimitrie.”
”Cu nebiruită vitejie, cuvioase părinte, şi cu preaînaltă înţelepciune, luptându-te împotriva patimilor şi toată deşertăciunea urând, nicidecum nu a putut vicleanul vrăjmaş să te înşele, ca oarecând pe strămoşi, prin gustarea celor oprite, sau cu ridicarea firii împotriva Ziditorului; ci cu amărăciunea înfrânării, ca cu o preadulce desfătare petrecându-ţi toată viaţa, desăvârşită smerenie ai câştigat; şi nu numai în viaţă ai petrecut necunoscut, ci şi după moarte ţi-ai ascuns trupul în apa Lomului.
Dar Domnul Cel ce preamăreşte pe slugile Sale, te-a descoperit ca o comoară izvorâtoare de tămăduiri, tuturor celor ce pătimesc. Roagă-te dar pentru sufletele noastre.”
„Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni, laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii. și că cel ce ești minunat și preamilostiv, izbavste-ne pe noi din toate nevoile că să cântăm ție. Bucură-te, facatorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Fiind înălțat Sfantule Dimitrie în vazduhurile cerești, privește către cei ce-l roagă pe dansul și, cu bunătate părintească, tinde milostivă izbăvire din toate nevoile, tuturor celor ce cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Putere cerească umbrind sfintele tale moaște, sfinte părinte, că dintr-un soare slobozește razele darurilor tuturor celor ce se ating de ele, și pe toți de boli tămăduind cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!”.
