Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu vorbește despre tezaurul României și unde se află acesta, de fapt. Teoriile despre soarta aurului românesc expediat la Moscova în timpul Primului Război Mondial abundă și în prezent.
„La televiziunile din România, sunt români care bat câmpii pur și simplu pe tema Tezaurului. Și auzim povești cum că, de fapt, aurul nostru nu mai e la Moscova, ci că a ajuns ba la Vladivostok, ba pe fundul lacului Baikal, ba la Berlin sau la Paris”, a spus Mugur Isărescu, miercuri, într-o conferință.
O altă teorie este că tezaurul ar fi la Brest-Litovsk, unde Lenin, după ce a preluat puterea, a semnat pacea cu Puterile Centrale. Prețul, susțin adepții teoriei, a fost plătit în aur românesc, nu în aur rusesc, deși Rusia avea aurul ei.
Iar la Versailles, conform aceleiași narațiuni, Germania le-a restituit francezilor exact 91,5 tone, tot sub formă de aur românesc, a explicat Isărescu. Concluzia practică este că România ar trebui să-și ceară aurul de la Paris. O strategie care ar deteriora simultan relațiile României cu două state NATO.
Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, spune că a trăit îndeaproape încercările de a recupera Tezaurul. Printre întâlnirile sale notabile se numără cea cu Jacques de Larosière, fost director general al FMI, fost guvernator al Banque de France și, la momentul respectiv, președinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
La fiecare întâlnire, de Larosière punea aceeași întrebare: „Guvernatorule, ce mai face tezaurul?”. Răspunsul era invariabil: „Tot la Moscova”.
Când Vladimir Putin a ajuns la putere, de Larosière l-a chemat deoarte pe Isărescu- erau la o conferință internațională- și i-a atras atenția că Rusia are un nou președinte, mai tânăr. Și l-a întrebat ce va face dacă Putin ar decide să returneze României aurul?
„Îl luăm, bineînțeles”, i-a răspuns guvernatorul, adăugând că nu dorește să se lase pradă optimismului: „E greu cu rușii. Ceea ce apucă să ia e bun luat”, a spus Isărescu.
Sfatul primit de la Larosière a fost să promoveze revendicările cât mai des și pe cât mai multe canale.
„I-am urmat sfatul. Eu și colegii mei am publicat o serie de cărți care documentează această chestiune. Ne-am extins abordarea în domeniul diplomatic, conform unui tratat între România și Federația Rusă”, a adăugat Guvernatorul.
„A întrebat apoi dacă l-aș vinde. I-am spus cu siguranță că nu, pentru că românii m-ar spânzura pentru asta”, își reamintește guvernatorul.
Între timp, narațiunea rusească – că aurul fie nu există, fie nu le aparține românilor -continuă neperturbată.
Banca Națională a României a inaugurat anul trecut o nouă secțiune pe site-ul instituției, dedicată istoricului Tezaurului evacuat la ruși în perioada 1916-1917 și eforturilor continue de repatriere a acestuia.
Inițiativa vine în contextul unei campanii internaționale de conștientizare a unei probleme rămase nerezolvate de mai bine de un secol.