Adevărul despre ”Zaraza”, cântată de faimosul Cristian Vasile. Legenda spune că a fost ucisă, iar el, înnebunit de durere, i-a înghițit cenușa
Care e adevărul despre Zaraza, cântată de faimosul Cristian Vasile? De departe cea mai năucitoare poveste a Bucureștiului interbelic este cea a iubirii dintre celebrul trubadur și o femeie ușoară, de o frumusețe răpitoare, Zaraza. Legenda spune că tangoul care îi poartă numele a fost scris pentru ea.
Se spune că, mai apoi, frumoasa a fost ucisă din răzbunare și că, înnebunit de durere, Cristian Vasile i-a furat cenușa și a înghițit zi de zi câte o linguriță din ea, într-o încercare nebunească de a-și lua viața.
Click to display the embedded YouTube video
Sub această formă, povestea iubirii imposibile dintre cântărețul Cristian Vasile și ”Zaraza”, cea mai frumoasă prostituată a Bucureștilor, apare și-n romanul lui Mircea Cărtărescu, ”De ce iubim femeile”. Relatarea pare că o consfințește. Și pare că așa a fost…
Acea tragică poveste de dragoste…
Zaraza era, se spune, o superbă ţigancă din Bucureşti, prostituată de lux. Avea un păr lung, trăsături fine, buze mari şi senzuale și oriunde ajungea, întorcea toate privirile.
Cristian Vasile era în culmea gloriei. Și el avea același efect asupra publicului, oriunde ar fi cântat.
Legenda spune că Vasile și Zaraza s-au îndrăgostit unul de altul din clipa în care s-au văzut prima dată, într-un local în vogă al Bucureștiului intebelic. El cânta…
Mircea Cărtărăscu, citat din ”De ce iubim femeile”
Cei din public, îmbogăţiţii şi colaboraţioniştii oraşului, putred de corupţi, păreau să fi uitat până şi ei Sodoma josnică şi monotonă a vieţii lor. Unii tăceau, privind sticlos în faţa ochilor. Alţii duceau paharul alungit de şampanie la gură şi beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur şi darmon, plângeau ca şcolăriţele. Se surprinse şi Zaraza lăcrimând, şi nu-şi amintea s-o mai fi făcut vreodată“
Povestea de iubire nebună dintre Zaraza și Cristian Vasile ar fi durat doi ani. Însă intriga nu avea cum să nu apară. Căci Zavaidoc, un alt muzician cunoscut al vremii, ar fi pus ochii pe frumoasa țigancă și-ar fi dorit-o pentru el. Femeia l-a refuzat.
În octombrie 1946, se spune, pe o stradă lăturalnică Zaraza ar fost ucisă de un ţigan tocmit de Zavaidoc. A fost găsită a doua zi cu gâtul tăiat.
Distrus de durere, trubadurul aproape ca și-a pierdut mințile. A zăcut în beţie zile la rând și povestea spune că ar fi mâncat cenuşa Zarazei cu linguriţa. Într-un final, a vrut să încheie socotelile cu viaţa și și-a turnat terebentină pe gât. Nu a murit, dar i-au fost afectate, pentru totdeauna, corzile vocale.
Verdicitatea acestei poveşti nu a fost niciodată confirmată de istorici și cu Zaraza, femeia despre care s-a spus că ar fi inspirat celebrul tango al lui Cristian Vasile, nu există nicio fotografie.
Adevărul despre Zaraza, cântată de faimosul Cristian Vasile
Brăileanul Cristian Vasile venise la București ca să studieze la Conservator. Avea 20 de ani şi își dorea din toată inima să devină tenor. Era o seară banală de toamnă a anului 1928 când, aflat la o chermeză într-o cârciumă de pe lângă gară, a cedat rugăminților prietenilor și a urcat pe scena improvizată, potrivit biografiei scrisă de Andrei Ruse, citată de Adevărul.
Oamenii au fost hipnotizaţi de vocea lui. Aplauzele l-au ameţit pe tenorul aspirant. Restaurantele de cartier începuseră să capete forţă, sub magia lor, tânărul Cristian Vasile a ales cu inima și a renunțat la cariera de tenor.
În scurt timp, a devenit preferatul patronilor de localuri, care se băteau să încheie contracte cu el.
A urmat o întâlnire de bun augur, cu compozitorul şi aviatorul Ionel Fernic. Cei doi au devenit prieteni, iar Fernic i-a dăruit lui Vasile zeci de romanţe şi tangouri.
Trecuseră trei ani de când debutase, când a primit o propunere. Să înregistreze la Berlin melodia „Zaraza“, pe versuri scrise de Ion Pribeagu. Muzica era a unui tango uruguayan care făcea furori, compus în 1929 de argentinianul Tagle Lara.
Pribeagu a susținut că melodia poate deveni un mare hit dacă i se păstra titlul original, Zaraza, chiar dacă în limba română nu însemna nimic. În varianta originală, era un cântec câmpenesc, cu un bou care trăgea la jug, iar pe spate avea o cârpă dintr-un material oriental. În spaniolă, zaraza.
Pribeagu a transformat versurile în unele de dragoste:
„Când apari senorita, în parc, pe-nserat/ Curg în juru-ţi petale de crin./ Ai în ochi patimi dulci şi luciri de păcat/ Şi ai trupul de şarpe felin./ Gura ta e un poem de nebune dorinţi/ Sânii tăi, un tezaur sublim./ Eşti un demon din vis, care tulburi şi minţi,/ Dar ai zâmbetul de heruvim“.
„Zaraza“ căpăta astfel chipul unei femei fatale. Tangoul a avut un succes atât de mare, că a depășit granițele țării. Vocea lui Cristian Vasile răsuna de-acum în cârciumile din Paris, Madrid sau Roma. Ofertele de a urca pe scenele din străinătate curgeau. Radiourile difuzau piesa în buclă.
Ion Pribeagu avusese dreptate, „Zaraza“ i-a adus lui Cristian Vasile faima eternă.
Declinul de după război și boala
Al Doilea Război Mondial a adus finalul perioadei de aur a lui Cristian Vasile. S-a înrolat în echipele artistice de pe front. După război, întors în București, au apărut primele semne de boală. Respira greu, slăbise şi abia se mai ţinea pe picioare. A primit diagnosticul de TBC.
Deși și-a revenit după boală, nu s-a mai putut întoarce la cariera strălucită. Intrase în conflict cu noua orândurire, după refuzuri repetate de a cânta pentru ”oamenii noi”.
Cristian Vasile nu și-a mai găsit locul. O vreme a muncit pe şantierul Întreprinderii Gaz Metan din Mediaş, apoi a revenit în Bucureşti ca prezentator la Circul de Stat.
S-a căsătorit cu fosta cântăreaţă Rada Moldovan și-au plecat împreună la Piatra-Neamţ. Vechile probleme de sănătate au reapărut. Pe lângă boala de plămâni, Cristian a mai suferit o paralizie a corzilor vocale şi o boală de inimă.
După o lungă suferinţă, interpretul „Zarazei“ a murit în iunie 1974, la 66 de ani.
