Politica SUA în Orientul Mijlociu nu mai poate fi descrisă ca o încercare de a împiedica conflictul dintre Israel și Gaza să declanșeze un război regional mai mare. Această speranță a murit cu săptămâni în urmă, transmite CNN într-o lungă analiză ce îl vizează direct pe Joe Biden, liderul de la Casa Albă.
Sarcina critică acum pentru președintele Joe Biden – în timp ce se gândește la represalii pentru moartea a trei americani într-un atac comis duminică în Iordania de către presupuse forțe iraniene de reprezentare – este de a preveni ca acest război la nivel regional să scape de sub control.
Președintele a declarat marți reporterilor că a luat o decizie cu privire la modul în care va răspunde atacului și a avertizat că consideră Teheranul responsabil „în sensul că ei furnizează arme celor care au făcut-o”. Dar, exprimând echilibrul cu care se confruntă în încercarea de a-i pedepsi pe făptași, de a le diminua capacitățile și de a restabili descurajarea, el a adăugat: „Nu cred că avem nevoie de un război mai amplu în Orientul Mijlociu. Nu este ceea ce caut”.
Dar este incontestabil că Statele Unite sunt deja implicate într-un război în Orientul Mijlociu extins, la mai puțin de trei ani după ce Joe Biden a decretat oficial sfârșitul unei misiuni de luptă de două decenii în Irak, care a epuizat SUA și a provocat traume politice profunde, arată CNN.
De asemenea, este clar că efortul administrației Biden de a preveni o escaladare nu funcționează. Loviturile americane împotriva milițiilor susținute de Iran în întreaga regiune, care au urmat după mai mult de 160 de atacuri asupra instalațiilor militare americane, nu au descurajat atacul dronelor de duminică. Iar atacurile cu rachete și drone împotriva transportului maritim comercial din Marea Roșie nu s-au oprit în ciuda atacurilor aeriene americane continue împotriva locurilor de lansare și a infrastructurii acestora în Yemen.
Așadar, Joe Biden a ajuns acum în poziția de neinvidiat cu care se confruntă adesea președinții atunci când toate opțiunile potențiale pe care le au în față sunt proaste, iar însăși sarcina de a încerca să încetinească o criză care se adâncește poate sfârși prin a o exacerba.
Catalogul de violențe care au izbucnit în afara Gaza – unde zeci de mii de palestinieni au fost uciși după ce 1.200 de israelieni au murit în atacurile teroriste ale Hamas la 7 octombrie – subliniază potențialul grav al războiului.
– Hezbollah, o grupare pro-iraniană cu sediul în Liban, a purtat un război de mică amploare împotriva Israelului. Numai luni, a declarat că a lansat 13 atacuri asupra unor ținte din nordul Israelului. Forțele de apărare israeliene au declarat în acea seară că au efectuat lovituri aeriene asupra unor ținte Hezbollah din Liban.
– Două luni de atacuri ale Houthi asupra transportului maritim la Marea Roșie au perturbat lanțurile globale de aprovizionare și au crescut costul comerțului cu mărfuri, riscând un impact economic major. SUA conduc o coaliție de națiuni pentru a proteja comerțul.
– SUA și Marea Britanie au lansat luna aceasta lovituri împotriva țintelor Houthi din Yemen, iar Washingtonul a efectuat mai multe acțiuni de urmărire. Dar chiar și Biden a recunoscut că strategia nu a oprit atacurile Houthi.
– SUA au lansat, de asemenea, lovituri împotriva unor obiective legate de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran în Siria.
– De asemenea, administrația Biden a desfășurat atacuri împotriva unor grupuri susținute de Iran în Irak, tensionând grav relațiile cu guvernul de la Bagdad și stârnind îngrijorări cu privire la faptul că trupelor americane aflate în această țară pentru a lupta împotriva terorismului li s-ar putea cere să plece.
– Israelul și-a extins propriul război prin efectuarea unui atac cu dronă care a ucis un lider de rang înalt al Hamas în Beirut, potrivit oficialilor americani, alimentând tensiunile din Liban – o națiune afectată de crize economice, politice și de securitate grave.
– Iranul a acuzat Israelul pentru un atac care a ucis mai mulți ofițeri ai Gardienilor Revoluției în Damasc, Siria.
Dacă există un aspect pozitiv al acestei spirale de activitate militară, acesta este că, oricât de gravă ar fi, se desfășoară ca un set de escaladări controlate care încă nu a dobândit propriul impuls distructiv. Unele dintre cele mai pesimiste scenarii nu au avut loc – de exemplu, un atac masiv de rachete lansat de Hezbollah împotriva orașelor israeliene. Grupul are o capacitate mult mai mare de a afecta Israelul decât Hamas.
Și, deși atacul din weekend care i-a ucis pe cei trei americani este tragic pentru familiile lor și pentru națiunea lor, până acum nu a avut loc un atac pe scară largă împotriva intereselor americane – de exemplu, avarierea catastrofală a unei nave militare americane cu pierderi uriașe de vieți omenești – care ar putea multiplica intensitatea conflictului pe mai multe fronturi. Escaladările calibrate au alimentat la Washington impresia că Iranul nu dorește o conflagrație regională la scară largă mai mult decât o dorește inamicul său de moarte, Statele Unite.
Dar dacă progresia conflictului a fost constantă, mai degrabă decât bruscă, nu este un dat că va rămâne așa.
„Cred că este foarte important să observăm că aceasta este o perioadă incredibil de volatilă în Orientul Mijlociu”, a declarat luni secretarul de stat Antony Blinken, înainte de a adăuga:
„Aș spune că nu am mai văzut o situație atât de periculoasă ca cea cu care ne confruntăm acum în întreaga regiune cel puțin din 1973 și, probabil, chiar de dinainte”.Aaron David Miller, care a petrecut ani de zile ca negociator de pace în Orientul Mijlociu pentru președinți din ambele partide, este chiar mai puțin optimist.El a declarat duminică pentru Jim Acosta de la CNN: „Bănuiesc că lucrurile se vor înrăutăți înainte de a se înrăutăți”.
În timp ce țara absorbea luni pierderea sergentului William Rivers, în vârstă de 46 de ani, a specialistului Kennedy Sanders, în vârstă de 24 de ani, și a specialistului Breonna Moffett, în vârstă de 23 de ani, Biden a distribuit pe rețelele de socializare o fotografie cu el în Sala de situații după ce a primit o informare privind securitatea națională.
El nu duce lipsă de sfaturi în afara Casei Albe. Republicanii șovinizați, precum senatorul de Carolina de Sud Lindsey Graham, îi cer să atace Iranul pe teritoriul iranian.
Candidatul republican la președinție Nikki Haley spune că ar trebui să vizeze liderii IRGC. Donald Trump, probabilul dușman al lui Biden în alegerile din 2024, îl atacă simultan pe Biden ca fiind slab și îl acuză că a târât SUA într-un alt impas în Orientul Mijlociu.
Fostul președinte nu este foarte diferit de unii progresiști în exprimarea acestei temeri. Tot la stânga, însă, există consternare din partea unora față de refuzul lui Biden de a cere încetarea focului în Gaza.Reprezentantul Jim Himes, cel mai important democrat din Comisia specială a Camerei Reprezentanților pentru informații, a declarat luni, în cadrul emisiunii „The Lead” de la CNN, că Iranul a înțeles că există întotdeauna riscul unor victime atunci când proxyii săi atacă bazele americane.
„Mulți dintre noi au petrecut timp gândindu-se la ce se întâmplă atunci când există victime și acum suntem în acea lume”, a declarat parlamentarul din Connecticut. „(Răspunsul) va fi important și sperăm că va fi calibrat pentru a trimite un semnal foarte puternic fără a crește dramatic șansele ca noi să intrăm într-un război armat cu Iranul.
Numeroși politicieni, experți și comentatori au speculat în mod repetat în ultimele 24 de ore cu privire la opțiuni, citând adesea ideea că SUA trebuie să trimită un mesaj dur, dar trebuie să evite totodată să trimită conflictul într-un loc și mai rău.Dar o lecție din ultimele luni și, de fapt, din ultimii 20 de ani dezastruoși ai politicii americane în Orientul Mijlociu, este că formulările și ipotezele care au sens la Washington rareori se desfășoară așa cum se așteaptă cineva în această regiune înșelătoare.
Acesta este motivul pentru care dilema lui Biden este atât de acută. Cum anume găsește el punctul ideal între descurajare și escaladarea dezastruoasă? Represaliile pe care le va lua vor pune forțele americane într-un risc și mai mare? Sau Iranul le va ignora pur și simplu? Ori de câte ori un președinte întreprinde o acțiune militară, trebuie să ia în considerare ce urmează – nu doar cum va reacționa un adversar imediat, ci și în lunile următoare și cum sunt pregătite SUA să contracareze aceste reacții.
Oficiali americani au declarat luni pentru Oren Liebermann, Natasha Bertrand și Katie Bo Lillis de la CNN că răspunsul american va fi probabil mai puternic decât loviturile anterioare ale SUA în Irak și Siria împotriva intereselor iraniene, dar au sugerat că este puțin probabil ca SUA să lovească în interiorul Iranului. Blinken a prezis luni că răspunsul american va fi „pe mai multe niveluri, va veni în etape și va fi susținut în timp”.
Dacă există o rază de lumină în acest moment, aceasta este știrea de luni că un cadru general pentru eliberarea ostaticilor și o potențială încetare a focului în războiul din Gaza a fost prezentat Hamas. Acesta a apărut în urma propunerilor Israelului, Hamas, Qatarului și Egiptului, împreună cu idei suplimentare din partea Statelor Unite.
Acesta ar putea prevedea o pauză de șase săptămâni în conflict, eliberarea ostaticilor civili din Gaza și eliberarea corespunzătoare a prizonierilor palestinieni din închisorile israeliene.În ciuda unor rezerve din partea Israelului și a unor detalii dure care încă nu au fost stabilite, un oficial a declarat pentru Alex Marquardt de la CNN: „Simt optimism”.
Un moment diplomatic atât de critic nu face decât să crească miza ca Biden să nu tulbure lucrurile în timp ce își analizează opțiunile militare.
Procesul decizional al lui Biden nu poate fi disociat de contextul politic de acasă. Niciun președinte nu-și poate permite să pară că a pierdut controlul atunci când trupele americane sunt moarte. Acesta este în special cazul lui Biden, în condițiile în care acuzațiile de slăbiciune se află în centrul argumentelor lui Trump din 2024 împotriva succesorului său.
Criticii GOP l-au acuzat de mult timp pe Biden că a liniștit Republica Islamică și văd evenimentele recente ca pe un rezultat. „Singurul răspuns la aceste atacuri trebuie să fie o ripostă militară devastatoare împotriva forțelor teroriste iraniene, atât în Iran, cât și în tot Orientul Mijlociu. Orice altceva va confirma că Joe Biden este un laș nedemn de a fi comandant-șef”, a declarat senatorul Tom Cotton, din Arkansas.
Haley i-a cerut lui Biden să țintească direct conducerea IRGC. „Găsiți unul sau doi dintre ei care iau deciziile. Îi va răcori pe toți când veți face asta”, a declarat fostul ambasador al SUA la Națiunile Unite la Newsmax.
Raționamentul pentru atacarea Iranului ar fi că atacurile graduale și calibrate asupra reprezentanților iranieni nu au funcționat și că Iranul reprezintă o amenințare mortală pentru Statele Unite și aliații săi și că ar putea fi descurajat doar printr-o acțiune militară directă.
Totuși, lecția pe care Trump a tras-o din asasinarea șefului serviciilor de informații iraniene Qasem Soleimani în 2020 este că nu a împiedicat Iranul să își extindă amenințarea regională. Într-adevăr, rețeaua de proxy-uri care amenință SUA și aliații săi a fost creația lui Soleimani.
Iar Trump nu a îndrăznit să îl lovească în interiorul Iranului. Atacul a avut loc în Bagdad. Nu există niciun semn că SUA vor ataca teritoriul iranian. Purtătorul de cuvânt principal al Casei Albe pentru securitate națională, John Kirby, a declarat luni în repetate rânduri reporterilor că SUA nu sunt interesate de un război cu Iranul sau cu regimul său clerical. Iar consecințele unor lovituri americane asupra Iranului ar fi probabil atât de escaladate – probabil că ar dezlănțui proxeneții Teheranului, cum ar fi Hezbollah, cu atacuri în forță asupra intereselor israeliene și americane și un război major SUA-Iran cu consecințe – încât este o posibilitate de neconceput.
Este ușor pentru republicani – în special pentru cei ca Haley, a cărei cale spre Casa Albă pare slabă – să sfătuiască să lovească Iranul. Joe Biden este cel care va fi responsabil pentru consecințele.Iar la un nivel pur strategic, a risca un război major în Orientul Mijlociu care ar putea provoca pierderi masive în SUA pentru a răzbuna moartea a trei soldați, oricât de teribile ar fi morțile lor, nu ar reprezenta o ecuație sănătoasă.
În timp ce experții de pe Beltway au speculat cu privire la scufundarea marinei iraniene sau la vizarea conducerii sale, cel mai probabil rezultatul este o serie de atacuri punitive împotriva capacităților reprezentanților săi la o scară nemaiîntâlnită până acum.
Dar Biden încă trebuie să se lupte cu această întrebare fără răspuns: Cum își poate afirma puterea SUA într-un război regional care se extinde într-un mod care să nu facă conflictul și mai periculos, mai extins și care să scape de sub control?