Românii care au perioade lipsă din stagiul de cotizare pot opta pentru achiziționarea vechimii în muncă, o soluție legală care le permite să iasă mai repede la pensie. Totuși, această facilitate, prelungită succesiv de autorități, este destinată mai mult celor care nu au stagiul complet necesar pentru pensionare.
Cu toate acestea, costurile ridicate pot face ca această opțiune să nu fie întotdeauna avantajoasă financiar, arată Libertatea într-un calcul.
Este important ca persoanele interesate să evalueze clar beneficiile și riscurile înainte de a decide să cumpere vechime în muncă.
Costul pentru acoperirea perioadelor necontributive se calculează în funcție de salariul minim brut pe țară valabil la data semnării contractului cu Casa de Pensii. Contribuția de asigurări sociale (CAS) este fixată la 25%, ceea ce înseamnă că o lună cumpărată reprezintă o pătrime din salariul minim brut.
Începând cu 1 iulie 2026, salariul minim brut va fi de 4.325 de lei, astfel un an de vechime va costa 12.975 de lei (12 luni x 25% din salariul minim). Plata poate fi făcută integral sau eșalonat, însă este obligatoriu ca întreaga sumă să fie achitată conform termenelor stabilite de legislație, pentru ca perioada să fie validată.
Achiziția vechimii în muncă este condiționată de mai multe criterii legale. În primul rând, facilitarea este destinată exclusiv persoanelor care nu sunt pensionari la momentul semnării contractului.
De asemenea, pot fi acoperite doar perioadele din trecut în care nu s-a realizat stagiu de cotizare în sistemul public sau în sisteme neintegrate, iar intervalul maxim care poate fi recuperat retroactiv este de 5 ani (60 de luni). Vechimea cumpărată poate fi utilizată doar pentru obținerea dreptului la pensia pentru limită de vârstă, nefiind valabilă pentru pensia anticipată.
Opțiunea de cumpărare a vechimii este recomandată în special persoanelor care, fără această completare, nu ating stagiul minim de cotizare de 15 ani, prag obligatoriu pentru a beneficia de pensia de stat. În lipsa acestuia, dreptul la pensie este nul, iar beneficiarul poate accesa doar ajutoare sociale reduse.
De exemplu, o persoană care a acumulat 14 ani și două luni de muncă legală trebuie să cumpere 10 luni pentru a obține pensia. În acest caz, investiția este recuperată rapid, deoarece vechimea plătită asigură un venit lunar pe termen lung.
Decizia poate fi rentabilă și pentru cei care doresc să depășească stagiul minim spre cel complet, de 35 de ani, pentru a crește punctajul mediu anual și, implicit, valoarea pensiei, cu condiția unei speranțe de viață activă suficient de lungi după pensionare.
În schimb, pentru persoanele care au deja peste 15 ani vechime, achiziționarea unor luni suplimentare poate aduce o creștere neînsemnată a pensiei lunare. De exemplu, un cetățean cu 20 de ani de muncă care cumpără doi ani suplimentari poate plăti zeci de mii de lei pentru o majorare de doar câteva zeci de lei pe lună. Pentru a recupera investiția, ar trebui să trăiască și să primească pensia timp de 30 sau 40 de ani, ceea ce este improbabil din punct de vedere statistic. În astfel de cazuri, se recomandă alte forme de economisire.
Procedura implică următorii pași:
Primul pas este verificarea istoricului de cotizare prin solicitarea unui extras de stagiu de cotizare de la Casa Teritorială de Pensii sau online, pe portalul CNPP, pentru identificarea perioadelor neacoperite.
Ulterior, solicitantul trebuie să depună actele necesare la Casa de Pensii de care aparține, prezentând actul de identitate în original și copie pentru completarea dosarului.
Se încheie apoi contractul de asigurare socială, în care sunt specificate perioadele de cotizare retroactivă și valoarea totală datorată. Plata sumelor se efectuează conform termenelor stabilite, pentru a evita anularea contractului.