Boala lui Calache este o cunoscută expresie românească, pe care o putem recunoaşte ca atare şi după sonoritatea substantivului propriu, pe care îl cuprinde. Pe seama acesteia s-au făcut tot felul de speculaţii, s-au făcut bancuri şi poveşti.
În tratatele de medicină nu există nici o astfel de boală, nici în alte lucrări de specialitate nu se face vorbise despre așa ceva, deşi cei care au fost mai insistenţi în aflarea originii expresiei, au găsit că, undeva, în lume ar exista un sindrom denumit „Kalalaki“, care se manifestă prin faptul că persoanele care suferă de această boală dorm subit timp de mai multe zile.
Povestea de care se leagă expresia “Boala lui Calache” mai spune că Jupân Mihalache avea un fiu, Calache (despre al cărui nume nu se ştie exact de unde vine, dar care are aceeaşi terminaţie grecească), un fiu crescut în puf, fără să muncească vreodată ceva, dar pentru care tatăl său dorea să obţină o funcţie de mare dregător/ demnitar la Curtea domnească.
Tot ce ştia să facă acest Calache era să mănânce, să bea şi să doarmă. Mihalache a reuşit să-i convingă pe boieri să-l pună pe Calache chiar la conducerea ţării, situaţie pentru care era nevoie de acordul Înaltei Porţi. Aşteptând aprobarea Porţii, Calache s-a ocupat cu ceea ce ştia – mâncare, somn, distracţie. Nu a fost numit domn, până la urmă, dar de atunci, de câte ori era vorba despre boieri care zile întregi o ţineau tot într-o petrecere, se spunea că suferă de “Boala lui Calache”.
Pe seama acestei expresii au ieşit şi mai multe bancuri, potrivit Adevărul.
„Este o expresie tipic românească, care vine de la un om Lache. Săracul era bolnav de o boală gravă. Mămicile care aveau copii răi, le ziceau: nu mai faceţi rele ca o să aveţi boală ca Lache. Apoi un copil să îmbolnăvit şi lumea a zis: are boală ca Lache“.