Pe 6 iulie, Biserica Ortodoxă comemorează pe Sfântul Sisoe cel Mare, cunoscut pentru viața sa dedicată credinței și pentru harurile atribuite, printre care vindecarea bolnavilor, alungarea duhurilor rele și învierea morților. Rugăciune grabnic vindecătoare către acest sfânt.
Sfântul Sisoe cel Mare a fost unul dintre cei mai apropiați ucenici ai Sfântului Antonie cel Mare. Conform tradiției, acesta a primit daruri spirituale, inclusiv vindecarea bolnavilor și învierea celor adormiți. Viața sa a fost marcată de 72 de ani petrecuți în pustia Egiptului, unde a practicat o viață aspră de rugăciune și post, uneori abținându-se de la mâncare pentru mai multe zile, conform BOR.
O relatare tradițională menționează un tată care, însoțit de fiul său, se îndrepta către chilie pentru a primi binecuvântarea Sfântului Sisoe. Pe drum, copilul a murit, însă tatăl a continuat drumul fără să-și piardă credința.
Ajuns în fața sfântului, bărbatul a intrat cu fiul în brațe, a primit binecuvântarea și a lăsat copilul la picioarele Sfântului Sisoe. Fără să știe despre decesul copilului, sfântul i-a spus cu blândețe: „Ridică-te și mergi afară!”
Conform tradiției, după aceste cuvinte, copilul s-a ridicat și a ieșit din chilie, surprinzându-l pe tată. Atunci, bărbatul i-a povestit sfântului despre moartea fiului său pe drum. Sfântul Sisoe i-a cerut cu smerenie să păstreze taina acestei minuni pe durata vieții sale.
Sfântul Sisoe cel Mare a trecut la cele veșnice în anul 429. În prezent, acesta este celebrat anual la data de 6 iulie, conform calendarului sărbătorilor religioase.
„Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Sisoe; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Prin rugăciunile tale, părinte, înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi, ca unul ce stai acum cu îndrăznire multă înaintea Vieţii.
Primind, părinte, înăuntrul inimii tale raza cea fără materie cu dragoste ai urmat după Cel Ce te-a chemat, Sfinte Sisoe, părintele nostru.
Cu rugăciunile cele de toată noaptea şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el locaş Treimii, cuvioase.
Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că, umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Dar tu, Ceea ce ne-ai răsărit nouă Lumina Cea din Lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier în chip cumplit. Amin!”