Care a fost rolul lui Ion Iliescu în Mineriada din 13-15 iunie 1990. Le-a cerut explicit minerilor să ”reocupe Piața Universității”
Mineriada din 13-15 iunie 1990 reprezintă momentul reprimării, de către forţele de ordine și cu ajutorul minerilor chemați din Valea Jiului, a mitingurilor de protest din Piaţa Universităţii din acea perioadă. Care a fost rolul lui Ion Iliescu, președinte proaspat ales în România acelui moment? A chemat minerii să ”elibereze” Bucureștiul de așa numitele ”bande legionare”. Astăzi, la 34 de ani distanță, va fi audiat cu privire la acele dramatice evenimente.
Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost a treia ocazie în care FSN a utilizat minerii din Valea Jiului ca forţă de represiune împotriva celor care contestau regimul instaurat după Revoluţia din decembrie 1989, însă brutalitatea intervenţiei a fost fără precedent.
Care a fost rolul lui Ion Iliescu în Mineriada din 13-15 iunie 1990. Minerii, masa de manevra pentru FSN
Prima mineriadă a fost o reacţie la o manifestaţie antiguvernamentală de amploare din 28 ianuarie 1990 care a determinat intervenţia a circa 5.000 de mineri din Valea Jiului care au devastat, a doua zi, sediul PNL.
Pe 19 februarie, Frontul a recurs din nou la mineri după ce, în ziua precedentă, o demonstraţie anticomunistă a degenerat şi s-a terminat cu devastarea sediului Guvernului. La sosirea minerilor, forţele de ordine restabiliseră ordinea şi nu s-au înregistrat violenţe.
A treia mineriadă a pus capăt demonstraţiei anticomuniste maraton din Piaţa Universităţii. Au fost patru morți și peste 1300 de răniți.
Firul evenimentelor
În 22 aprilie, un grup de persoane a ocupat piaţa şi a declarat-o ”zonă liberă de neocomunism”. În zilele următoare, numărul celor care protestau a crescut, fiind zile în care şi 50.000 de persoane protestau faţă de guvernarea FSN.
Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), Ion Iliescu, îi numea pe protestatari ”huligani” şi ”golani”. Ultimul apelativ a fost asumat de protestatari drept un titlu de onoare.
Ana Blandiana, Florin Iaru, Mircea Dinescu, Victor Rebengiuc, la acea vreme rector al Academiei de Teatru şi Film, Ion Caramitru şi Dragoş Pâslaru, regizorul Nae Caranfil, Alexandru Andrieş şi Cristian Paţurcă, profesorul Emil Constantinescu, părintele Galeriu şi disidenta Doina Cornea s-au numărat printre cei care au apărut în faţa mulţimii pentru a-şi arăta sprijinul şi implicarea.
Printre revendicările ”golanilor” din Piaţa Universităţii se aflau amânarea alegerilor, o nouă lege electorală, aplicarea imediată a punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara care prevedea eliminarea foştilor activişti comunişti din viaţa politică şi judecarea celor care au organizat şi condus represiunea împotriva revoluţionarilor din decembrie 1989.
Avertismentul
Regimul condus de Ion Iliescu a refuzat să dea curs solicitărilor. Într-o şedinţă a CPUN în care generali ai MAI se plângeau că poliţiştii care trebuiau să asigure ordinea au fost agresaţi, Mircea Dinescu avertiza poliţia să reziste tentaţiei de a interveni în forţă.
”Să nu ne trezim din nou cu minerii că vin să facă ordine în Capitală”, spunea Dinescu. ”S-ar putea”, a comentat atunci Iliescu.
În pofida permanentizării manifestaţiilor anticomuniste din Piaţa Universităţii, FSN şi Ion Iliescu au obţinut o victorie zdrobitoare la alegerile din 20 mai 1990. Iliescu devine preşedinte al României pentru un mandat de doi ani, cu un scor de 85%, obţinut într-un singur tur de scrutin. Confruntaţi cu evidenţa faliei dintre doleanţele lor şi cele ale majorităţii populaţiei, numărul protestatarilor din Piaţă scade apreciabil după alegeri.
Pe baza succesului din alegeri, conducerea FSN încearcă pe 13 iunie 1990 evacuarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv cu ajutorul unor muncitori de la IMGB care scandau ”Noi muncim, nu gândim” sau ”Moarte intelectualilor”.
Cei din Piaţa Universităţii au ripostat la violenţele forţelor de ordine mergându-se până la asedierea şi incendierea sediilor Ministerului de Interne şi Poliţiei Capitalei, deşi era neclar cine au fost autorii incendierii – manifestanţii sau autorităţile. De asemenea, a fost întreruptă emisia TVR, deşi televiziunea nu încetase să emită în circumstanţe mult mai severe în zilele Revoluţiei.
”Rebeliune de tip legionar”
Într-un discurs ţinut în seara acelei zile, Ion Iliescu a calificat luptele de stradă drept ”o rebeliune de tip legionar ”: ”Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Elemente declasate, manevrate de forţe interesate în destabilizarea ţării şi ignorarea opţiunii exprimate de poporul nostru s-au dedat la acte grave de violenţă”.
„Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”, era apelul lui Ion Iliescu în 13 iunie 1990.
Ce le-a spus public Ion Iliescu minerilor
În acele zile, Iliescu li s-a adresat de două ori minerilor, prima dată pe 14 iunie.
”Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piaţa Universităţii pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră”, a spus Iliescu.
A doua zi, minerii s-au adunat la Romexpo pentru a-l asculta din nou pe preşedinte.
”Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică şi muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu”, le-a spus Iliescu minerilor înainte de reîntoarcerea lor în Valea Jiului.
