Povestea stațiunii Vama Veche. Cum a ajuns un fost sat pescăresc locul preferat al tinerilor de 1 Mai și nu numai

Povestea stațiunii Vama Veche, mica așezare de la granița sudică a României nu a început cu muzică rock și petreceri până în zori, ci sub un nume care nici măcar nu era românesc, Yilanlîk. În limba găgăuzilor veniți aici în 1811 din Basarabia după ce au fost hăituți de ruși, numele însemna „șerpărie”, un pământ arid și plin de mărăcini, situat la marginea imperiilor, arată Adevărul și Libertatea.

Mai mult, Elena Ceaușescu a fost la un pas să transforme tot acest sat în teren arabil, reușind chiar să distrugă câteva clădiri, înainte ca dictatura să pice în 1989.

De-a lungul secolului al XIX-lea, Vama Veche a fost un amalgam de destine și nații. După plecarea găgăuzilor, în sat s-au stabilit tătari basarabeni, greci pontici, bulgari și ruși scopiți, o sectă radicală refugiată din Imperiul Rus și ajunsă în număr mare în țara noastră.

Totuși, numele actual s-a născut dintr-o conjunctură istorică,când, în 1913, România a anexat Cadrilaterul, iar vama propriu-zisă a fost mutată mai la sud, la Ecrina. Astfel, vechiul punct de control de la Ilanlâc a devenit „Vama Veche”.

După alipirea Dobrogei în 1878, Regatul României a păstrat denumirea turcă până în 1913, localitatea purtând denumirea oficială de Ilanlâc. Odată cu anexarea Cadrilaterului (1913-1940), vama a fost mutată mai la sud, la Ecrina, iar Ilanlâc a fost redenumit Vama Veche, nume care i-a rămas și după restituirea Cadrilaterului către Bulgaria.

Deși granița s-a tot mutat în decursul războaielor din ultima sută de ani, numele a rămas „lipit” de acest sat de pescari și oieri transformat în prezent într-un simbol al vieții libere, la mare.

Dacă astăzi Vama are un renume libertin și chiar boem, acest lucru se datorează în primul rând universitarilor din Cluj-Napoca. În anii ’70, Universitatea „Babeș-Bolyai” a ales acest sat izolat, aflat în zonă de frontieră strict supravegheată, ca loc de odihnă pentru cadrele sale didactice.

Astfel, profesorii și studenții veneau cu autocarul și dormeau în casele celor aproximativ 70 de familii de localnici, alături de ei, fără curent și fără băi.

Se mânca la o cantină dedicată, acolo unde bucătarii erau aduși tot de la Cluj, iar dușurile erau improvizate pe stâlpi, cu rezervoare mari. Mai mult, la final de vară, veneau și contabilii universității, tot din Cluj, normal, atât pentru a se distra la mare, cât și pentru a achita sumele către localnicii din Vama Veche.

Seara, plaja se lumina de focuri de tabără deoarece nu existau cluburi și baruri ci doar discuții intelectuale, chitare și cântece în franceză sau engleză, aceasta fiind chiar o formă subtilă de rezistență culturală în plin comunism.

Buldozerele Elenei Ceaușescu erau să distrugă Vama Veche

Puțini știu că Vama Veche a fost la câteva zile distanță de a fi ștearsă de pe hartă. În 1988, trecând spre Bulgaria, Elena Ceaușescu a fost dezgustată de aspectul sărăcăcios al satului și a ordonat demolarea lui pentru a transforma terenul în câmp agricol.

În 1989, buldozerele începuseră deja să dărâme școala, biserica și primele case. Localnicii, disperați, refuzau să iasă din locuințe în fața utilajelor. Localnicii, neavând niciun mijloc de apărare, au decis să rămână în casele lor în timpul demolării, încercând astfel să și le salveze și să constrângă autoritățile să îi lase în pace.

Revoluția din decembrie 1989 a oprit demolările la timp, salvând satul de la o dispariție certă.

În februarie 1981, pe o furtună năpraznică, nava grecească Akra Aktion a eșuat la doar câteva sute de metri de mal. Cargoul, încărcat cu laminate, a devenit peste noapte simbolul vizual al Vămii. De-a lungul deceniilor, silueta sa ruginită a servit drept țintă de antrenament pentru Marina Militară și fundal pentru mii de fotografii boeme, degradându-se treptat sub asaltul valurilor.

După 1990, Vama a „explodat”. Primele afaceri, precum legendarul BIBI Bistro (unde se asculta jazz și blues) sau La Mitocanu, au pus bazele turismului modern.

De asemenea, mulți nu știu că biserica actuală din Vama Veche a fost construită cu fonduri strânse de turiști, pictori și sculptori care frecventau barul „La Bibi”, fiind un proiect de suflet al comunității de vizitatori apărut după ce timp de trei sezoane s-au strâns bani pentru această lucrare.

Până spre sfârșitul anilor 1990 Vama Veche era cunoscută ca fiind un cătun de pescari cu o plajă puțin cunoscută de către turiști, fiind preferată îndeosebi de către nudiști.

Popularizarea stațiunii a venit și prin muzică, trupa Vama Veche a lui Tudor Chirilă, dar și apariția festivalului Stufstock în 2003 care au atras mase imense de turiști.

Deși populația stabilă este de doar aproximativ 367 de locuitori, la ultimul recensământ din 2021, începând cu 1 Mai, în fiecare an, satul devine un organism viu, un amestec rebeliune, libertate, nostalgie și petrecere.

Între localitățile Doi Mai și Vama Veche, litoralul este ocrotit în cadrul rezervației marine 2 Mai-Vama Veche, declarată în 1980, dar protejată activ doar de prin anii 2010.

Aproape de țărm se află epava unei foste nave grecesti Akra Aktion esuata in 1981 această epavă fiind una din atracțiile localității. În decursul anilor această epavă a fost folosită ca țintă de către Marina Militară. În 2013 epava se afla într-o stare foarte avansată de degradare.