Care sunt criteriile după care se acorda stelele Michelin. Povestea ”bibliei gastronomice”

Renumitul Ghid Michelin, biblia gastronomică roșie care acordă stele celor mai bune restaurante, urmează să înceapă să evalueze hotelurile folosind simboluri cheie. Dar care sunt criteriile după care se acorda stelele Michelin?

Editorii ghidurilor spun că doresc să creeze o „referință de încredere” pentru a ajuta călătorii să navigheze prin ofertele mari și variate de cazare de pe internet, semnalând „unități care oferă experiențe excepționale la hoteluri și călătorii”.

Care sunt criteriile după care se acorda stelele Michelin. Un nou punct de referință de anul viitor

Un noul punct de referință va fi introdus anul viitor, scrie The Guardian. Un grup preselectat de peste 5.300 de hoteluri din 120 de țări sunt candidate pentru premiu, care se bazează pe cinci criterii, inclusiv dacă unitatea oferă vizitatorilor o „experiență locală”, precum și designul și arhitectura sa.

Hotelurile au fost evaluate de inspectorii Michelin independenți anonimi”, toți foști profesioniști în călătorii, de 25 de naționalități diferite și de o gamă largă de vârste.

Pe lângă recomandările inspectorilor, premiile vor lua în considerare și recenziile clienților.

Cum a aparut celebrul ghid

Ghidul Michelin a fost lansat în Franța în 1900 de frații André și Édouard Michelin – fondatorii companiei de anvelope cu același nume – pentru a oferi cunoștințe locale despre mese și autovehicule într-o perioadă în care erau mai puțin de 3.000 de mașini pe drumurile franceze.

Pentru a ajuta șoferii să planifice călătoriile, să susțină vânzările de mașini și anvelope, ghidul a fost plin cu hărți, sfaturi utile despre schimbarea anvelopelor, de unde să cumpere benzină și de unde să găsești o masă bună, precum și cum să găsești un mecanic în caz de avarie.

S-au imprimat 35.000 de exemplare, toate oferite gratuit. Succesul a fost neașteptat. Așa că Michelin a continuat obiceiul și în anii care au urmat. Ba chiar a extins aria de recomandări la alte țări sau zone.

În 1904 apărea un Ghid Michelin pentru Belgia. Au apărut ghiduri Michelin pentru Algeria și Tunisia, pentru zona Alpilor (nordul Italiei, Elveția și Bavaria), pentru Germania, Spania și Portugalia (în anul 1910), pentru Irlanda și insulele britanice, precum și pentru nordul Africii, sudul Italiei și insula Corsica.

Periodicitatea sa a fost întreruptă în anul 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial, însă a fost reluată după deflagrație.

Edițiile timpurii au fost, așa cum se menționa pe coperta roșie, „oferite cu bunăvoință șoferilor” gratuit, dar a început să se încarce în 1920 și și-a lansat râvnitul clasament cu una la trei stele în 1931.

În ultimii ani, cartea roșie a fost în mare măsură înlocuită de un site web care acum are 47 de milioane de vizitatori pe an și încă 6 milioane de abonați pe rețelele de socializare.

”Un sistem crud”

Ghidul Michelin a fost în centrul mai multor controverse în ultimii ani, bucătari celebri rămase întrebându-se de ce au pierdut stele, iar cei care au refuzat să le revendice spunând că exercită prea multă presiune asupra lor pentru a se ridica la înălțimea așteptărilor.

Au existat, de asemenea, acuzații de snobism și de părtinire pentru restaurantele franceze, iar în ultimii ani plângeri de la bucătari nemulțumiți din Franța și SUA că ghidul a favorizat unitățile din Marea Britanie.

În 2003, lumea restaurantelor a fost șocată și întristată când proeminentul bucătar francez Bernard Loiseau s-a sinucis după ce restaurantul său Côte d’Or din Saulieu, Burgundia, a fost retrogradat de la trei la două stele.

În 2019, bucătarul sud-coreean Eo Yun-gwon a anunțat că îl dă în judecată pe Michelin pentru că a inclus Ristorante Eo de inspirație italiană din Seul în ghid, după ce a cerut să nu o facă, spunând jurnaliștilor:

„Ghidul Michelin este un sistem crud. Este cel mai crud test din lume.”