Ce bugete a avut Bucureștiul de-a lungul timpului și cum se colectau taxele

Ce bugete a avut Bucureștiul de-a lungul timpului. Înainte de Regulamentul Organic (1831-1832), Bucureștiul n-a avut un buget general care să cuprindă atât salariile “mădularilor” (membrii Sfatului Orășenesc, n.n) cât și veniturile și cheltuielile orașului.

Așadar, nu exista o evidență a veniturilor și repartizarea lor pe categorii de cheltuieli. Existau însă diferite instituții care-și aveau veniturile lor speciale strânse în “cutie” cum erau “’cutia cișmelelor”, “cutia podurilor”, “cutia milelor”, “cutia obștirilor”, etc.

Ce bugete a avut Bucureștiul de-a lungul timpului. Când a apărut definirea juridică

Banii strânși din taxe, biruri, dări ajungeau la domn și la înalții dregători, nu la buget

Termenul de “buget” vine din limba latină și desemnează un sac cu bani. Îl regăsim cu același sens și în limba franceză, “budget” însemnând “pungă” sau “cufăr” în care se păstrau obiectele personale și banii.

Definirea juridică a bugetului apare în România pentru prima dată în anul 1929, odată cu adoptarea Legii asupra contabilității publice și asupra controlului bugetului și patrimoniului public.

Cum se adopta “budgetul’ altădată de către “mădulari” (membrii Sfatului Orășenesc) și înalți oficiali domnești

Prin Regulamentul Organic (art 22 al capitolului referitor la “Sfaturile Orășenești”) se prevedea că “mădularile”, adică membrii Sfatului orășenesc întruniți în fiecare an la începutul lui octombrie împreună cu Mitropolitul, “Prezidentul Înaltului Divan”, vornicul orașului și “deputatul județului Ilfov” să alcătuiască până la 20 ale lunii, “budgetul anului următor”, cuprinzând “toate veniturile și cheltuielile”.

“Budgetul“ era apoi trimis spre aprobare Marelui Vornic (ministrul de interne), care-l restituia până la 1 noiembrie spre a fi “pus în lucrare”.

La sfârșit de secol XIX, Bucureștii aveau un buget modest comparativ cu marile capitale europene, cu datorii și bani împrumutați cu dobândă

Bugetul orașului București a crescut continuu: de la 7 161 564 lei vechi la 2 291 700, cât era prevăzut la venituri în 1866 – dată la care demnitatea de primar și de consilier începe să fie retribuită- ajunge atât la venituri, cât și la cheltuieli la 12 619 428 lei noi (aur) în 1906, adică de circa cinci ori și jumătate mai mult.

Din această ultima sumă însă, 5 953 206, deci 47, 25%, era afectată datoriei publice a orașului- dobânzi și amortizări- așa încât pentru cheltuielile de administrație și întreținere a orașului mai rămâneau doar 6 666 222 lei aur.

Ceea ce era o sumă modestă când comparăm cu bugetele capitalelor europene – exceptându-le pe cele din Balcani, dar apreciabil în raport cu bugetele Bucureștiului din deceniul ce a urmat Primului Război Mondial. (Sursa: Constantin C. Giurescu, “Istoria Bucureștilor”, Editura Vremea, 2009, pagina 688).

Din cauza devalorizării leului și a faptului că majorarea impozitelor n-a ținut pasul acestei devalorizări, ținând seama că orașul a sporit mult atât ca populație, cât și ca întindere, bugetele postbelice au reprezentat mult mai puțin pe cap de locuitor și pe hectar, decât cele antebelice.

Cum au crescut cheltuielile

Primăria Bucureștiului avea în anul 1931, 1899 de funcționari, de șapte ori mai mulți față de 1906

Din această cauză lucrările edilitare au suferit, iar salariile au reprezentat mult mai puțin. În schimb a sporit mult numărul funcționarilor, mai ales după ce s-au introdus primăriile de sector. În 1931 numărul total al funcționarilor comunali era de 1899, adică de șapte ori mai mult față de 1906, în timp ce populația nu sporise decât cu puțin mai mult de două ori.

Și în perioada 1919-1939 creșterea bugetului comunal a continuat, cu excepția anilor de criză. De la 1 400 929 481 lei la venituri și 1 520 601 513 lei la cheltuieli în 1931-1932 (cu un deficit de 119 672 032 lei) bugetul a ajuns în 1939-1940 la 1 903 590 947 încasări efective, cu un excedent bugetar de 42 007 927 de lei.

La sfârșitul acestei perioade Bucureștii aveau un buget superior unora dintre ministere ca, de pildă, Ministerul Lucrărilor Publice. (Sursa: Constantin C. Giurescu, “Istoria Bucureștilor”, Editura Vremea, 2009, pagina 688).

Bucureștiul interbelic, lider absolut în privința veniturilor încasate la buget

Veniturile administrației capitalei reprezentau 32% din veniturile tuturor orașelor din România mare (1, 2 miliarde de lei din 3, 77 miliarde de lei)

În perioada interbelică, bugetul de stat era de peste trei ori mai mare decât bugetele locale (24, 5 miliarde de lei față de 7, 7 miliarde cât au însumat veniturile județelor, orașelor și comunelor). În anul bugetar 1936-1937, veniturile Bucureștiului erau de 1, 2 miliarde de lei.

Bugetul Primăriei Generale a Bucureștiului pentru anul 2025 este de 11 miliarde de lei, adică 2, 2 miliarde de euro în 2015, deși niciodată în ultimii 10 ani, PMB nu a atins mai mult de 60-70% din încasările prognozate la elaborarea bugetului.