Cetățeanul turc Atas Abdullah este căutat acum în lumea întreagă după ce nu a mai revenit în închisoare dintr-o permisiune de trei zile. Puțină lume știe că acesta a fost vedeta unui documentar filmat în Penitenciarul Rahova, film în care povestește cum își petrecea timpul în spatele gratiilor.
”În spatele gratiilor: Penitenciarul de maximă siguranță Rahova, România” este un documentar realizat în 2024, de Maximus Film, o casă de producție germană cu sediul în Leipzig.
Realizatorii descriu închisoarea Rahova, situată la periferia București-ului, cu două milioane de locuitori, ca a doua cea mai mare închisoare din România. Înconjurați de două ziduri, criminali, traficanți de persoane și infractori și mai periculoși își ispășesc pedepsele.
Evadarea de aici este aproape imposibilă, spun nemții. Fiecare aripă a închisorii este monitorizată separat. Camerele de supraveghere înregistrează toate mișcările din coridoare. Deținuții stau în celule douăzeci de ore pe zi. Ei pot ieși doar sub cele mai stricte măsuri de securitate. Chiar și plimbarea în curtea închisorii se face în cuști.
Click to display the embedded YouTube video
Personajul central al închisorii este deținutul Atas Abdullah, născut în Turcia, care se afla în Rahova de opt ani. A fost condamnat la douăzeci și doi de ani pentru crimă.
Atas împarțea o celulă de patruzeci de metri pătrați cu alți șase bărbați. Mobilierul era uzat și spartan. Exista o singură toaletă pentru șapte deținuți și un singur duș, care servea și ca spălătorie.
Nu avem altă variantă decât să facem față situației. Trebuie să împărțim totul aici. Din fericire, toată lumea din această celulă e ok, toți ne înțelegem, asta face lucrurile mai ușoare, mărturisea Atas.
În timp ce majoritatea deținuților sunt nevoiți să stea în celulă douăzeci de ore pe zi, Atas a avut norocul de a fi obținut unul dintre mult râvnitele locuri de muncă disponibile pentru deținuți.
Eu sunt bucuros să am acest loc de muncă. Când ai un program, ceva de făcut, timpul trece mai ușor.
La ora opt, un gardian îi lua pe Atas și pe colegii lui de celulă la muncă. Mai întâi îi percheziționau pe toți amănunțit, deoarece se întâlneau cu deținuți din alte celule, o situație potențial periculoasă. Atas lucra la atelierul închisorii. Doar cei care s-au comportat bine în închisoare au voie să lucreze aici. Deținuții nu primesc bani. În schimb, primesc puncte bonus pe care le pot folosi pentru vizite sau achiziții speciale.
Atas era un om de afaceri de succes și câștiga milioane. Un contrast puternic față de munca sa în atelier.
Asta nu are nimic de-a face cu ceea ce făcusem eu înainte. În trecut, nici nu m-aș fi gândit să fac astfel de lucruri. Dar, când ești în închisoare, te rupi de ce făceai atunci când erai liber. Aici trebuie să îți creezi o cu totul altă lume pentru tine însuți.
Și era foarte conștient că o singură greșeală, un singur pas greșit, și toate privilegiile sale vor fi pierdute, notau realizatorii documentarului.
Ataș vorbește la telefon cu familia lui aproape în fiecare zi. Fiecare celulă are telefon și fiecare deținut poate vorbi maximum 60 de minute pe zi cu 6 dolari.
Chiar dacă nu-mi pot vedea părinții și soția, atât timp cât pot vorbi cu ei, suntem aproape. Pot vorbi despre supărările mele și, pentru o secundă, uit de situația mea. Așa că vorbesc cele 60 de minute. Din fericire, am bani de acasă, le spune cetățeanul turc jurnaliștilor.
Mă gândesc la acel incident în fiecare zi. Acea zi mi-a schimbat viața. A fost doar un moment și a schimbat totul. Puteam să mor și eu pentru câteva secunde. Totul e diferit acum., spunea cetățeanul turc la finalul documentarului.
Abdullah Atas spunea că nu are încă un plan pentru atunci când va ieși din închisoare, mai era mult până la finalul condamnării. Dar a realizat un lucru în închisoare:
Familia e cel mai important lucru din lume. Trebuie să profiți de fiecare clipă cu familia ta. În trecut, nu prea recunoșteam valoarea familiei. Petreceam prea puțin timp cu ei. Când voi ieși, vreau să îmi petrec fiecare clipă cu ei. Nu e nimic mai important pe lume, mărturisea acesta.
Omul de afaceri turc Abdullah Atas, condamnat şi închis în Penitenciarul Rahova din 2015 pentru uciderea unui poliţist, nu a mai revenit în închisoare după permisia pe care a avut-o între 23 şi 26 ianuarie, fiind dat în urmărire naţională după ce nu a fost găsit la locuinţa sa din Voluntari şi ulterior în urmărire internaţională, după ce autorităţile române au luat în calcul ipoteza ca acesta să fi fugit în Turcia.
Potrivit Penitenciarului Bucureşti-Rahova, bărbatul, în vârstă de 45 de ani, era condamnat la 22 de ani şi 10 luni de închisoare pentru omor calificat şi, în ultima perioadă, îşi ispăşea pedeapsa în regim semi-deschis.
În august 2015, Abdullah Atas l-a ucis pe un poliţist care îi făcuse semn să oprească, lovindu-l intenţionat cu maşina şi purtându-l pe capota autovehiculului câteva sute de metri. Ulterior, rezultatele au evidenţiat că turcul consumase alcool, având o alcoolemie de aproape 2 la mie.