Cetatea Devei: locul necucerit vreodată din Transilvania. Lucruri mai puţin ştiute despre fortăreaţă

Cetatea Devei, locul necucerit vreodată din Transilvania. Timp de mai multe secole, a fost una dintre aşezările militare strategice ale Transilvaniei. Fortăreaţa ridicată pe un deal al munţilor Poiana Ruscăi datează din secolul al XIII-lea, iar în istoria ei a fost considerată invincibilă.

Cetatea Devei a fost înălţată pe un con vulcanic, în partea de nord a Devei, pe urmele unor fortificaţii ce datează din Antichitate.

Cetatea Devei, locul necucerit vreodată din Transilvania. A fost locuită încă din neolitic

Povestea şi înfăţişarea fortăreţei ridicate „la porţile Transilvaniei”, i-a fascinat de-a lungul secolelor pe istorici. Iată câteva lucruri mai puţin cunoscute despre cetatea Devei.

Primele urme de locuire a Dealului Cetăţii datează de la sfârşitul epocii neolitice, cu peste 2.000 de ani înainte de Hristos, aparţinând culturii Coţofeni.

„Înălţimi ca dealul cetăţii Deva erau locuri preferate de către triburile de păstori, purtători ai acestei culturi”, scria istoricul Octavian Floca, în lucrarea „Harta arheologică a municipiului Deva”, publicată în 1969, în anuarul Sargeţia.

Pe dealul cetăţii au fost descoperite vase şi coliere din bronz şi bucăţi de cupru brut datând din epoca primitivă. În aceeaşi zonă au fost descoperite vase dacice. După cucerirea Daciei de către romani, pe dealul cetăţii a continuat să existe o fortificaţie.

Cronicarii turci, fascinaţi de cetate

Istoricul Evilya Celebi, unul dintre celebrii cronicari din istoria Imperiului Otoman, descria cetatea Devei ca pe un fort fără puncte de slăbiciune.

„O solidă fortăreaţă dificilă şi tare pe o stâncă abruptă, care îşi înalţă capul până la creştetul cerului, pe marginea fluviului Mureş, căreia din nicio parte neputându-i-se pregăti minarea, nu este cu putinţă de a fi cucerită în niciun fel. Numai dacă va fi luată prin asediu, din cauza foamei, prin predare. Cu toate că fluviul Mureş are un debit îmbelşugat, nici din partea aceea nu există nicio teamă. Forma o are în cinci colţuri cu donjon, turnuri şi creneluri, iar pe bastioanele sale stau tunuri bombardiere, împodobindu-le ca acele de arici.

În Ţara Ardealului nu există o altfel de cetate înaltă, o cetate de fortăreaţă întărită, ca şi când cetatea ar fi fost creată de însăşi mâna forţei. Toate casele sale sunt palate ca nişte cetăţii, decorate cu sticlă şi cărămidă multicoloră.

Ferestrele dau înspre fluviul murş şi se apără reciproc. Oraşul de jos de pe malul Mureşului de asemenea este foarte împodobit şi înfloritor, plăcut încheiat, fiind înfrumuseţat cu mai multe biserci magnifice. Cuprinde 1.000 de case împodobite”, relata Evilya Celebi, în Cartea Călătorilor.

Cum a fost distrusă cetatea

Cetatea Devei a fost distrusă de în urma unei explozii petrecute în 13 august 1849, în depozitul de muniţii. În explozie au pierit soldaţii din garnizoana cetăţii.

„O legendă atribuie un caracter romantic distrugerii cetăţii. Povestea spune că, deoarece soţia prea frumoasă a soldatului şef al depozitului de muniţii l-a înşelat pe acesta cu un ofiţer din cetate, soţul gelos şi înşelat, pentru a-şi pedepsi soţia necredincioasă, provoacă explozia magaziei, iar cetatea a fost aruncată în aer, prinzând în dărâmăturile ruinei pe cei doi vinovaţi”, scria Octavian Floca, în Ghidul judeţului Hunedoara, publicat în 1969.