Cine a decis ca 1 ianuarie să fie Anul Nou. Primele festivități

V-ați putea imagina cum ar fi să sărbătoriți Anul Nou în luna martie? Ați fi putut, dacă o mare parte a lumii occidentale nu ar fi adoptat calendarul modern care începe în fiecare an la 1 ianuarie. Să facem apel la istorie.

Cele mai vechi festivități de Anul Nou

Primele festivități datează din anul 2000 î.Hr. în Mesopotamia antică, unde se află acum Irakul. Numit akitu, festivalul, care putea dura până la 12 zile, începea în ziua primei luni noi după echinocțiul de primăvară – ziua în care lumina soarelui și întunericul sunt la fel de lungi. De obicei, aceasta avea loc în jurul lunii martie. Pentru babilonienii de la acea vreme, festivalul semnala încoronarea unui nou rege sau reafirmarea loialității față de regele actual.

Diferitele calendare au tendința de a lega propriile sărbători de Anul Nou de alte evenimente semnificative – fie religioase, astronomice sau agricole. Akitu din Mesopotamia coincidea, de asemenea, cu recolta de orz.

În China, care are o istorie de 3.500 de ani (și continuă) de sărbătorire a Anului Nou, anul începe la a doua lună nouă după solstițiul de iarnă, care cade de obicei la sfârșitul lunii ianuarie sau februarie, marcând începutul primăverii.

În Egiptul antic, noul an începea când Sirius – cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții – apărea pe la mijlocul lunii iulie, coincizând cu inundațiile ciclice ale Nilului, care ajutau la irigarea terenurilor agricole din apropiere. Și deoarece calendarul egiptenilor antici avea douăsprezece luni de 30 de zile, aceștia sărbătoreau noul an timp de cinci zile înainte de a număra începutul primei luni, pentru a menține ciclul lunar.

Arabia preislamică a vrut să facă ordine

Arabia preislamică nu a avut un calendar standard, dar în anul 638 d.Hr., al doilea calif islamic, Umar I, a încercat să rezolve confuzia legată de recunoașterea de către calendare diferite a unor date importante pentru religie, stabilind calendarul islamic lunar.

În cadrul acestuia, un nou an începe la 1 Muharram (prima zi a primei luni sacre), când apare prima semilună. S-a ales ca numărătoarea să înceapă la 16 iulie 622 în calendarul iulian pentru a onora ziua în care Mahomed a migrat de la Mecca la Medina pentru a înființa primul stat islamic.

Începutul anului 1446 în calendarul islamic, cunoscut și sub numele de calendarul Hijri și care are doar 354 sau 355 de zile pe an, va fi pe 7 sau 8 iulie 2024, în funcție de locul din lume în care vă aflați.

Roma antică schimbă lucrurile

Roma antică a fost o poveste cu totul diferită. Primele calendare cunoscute acolo, stabilite de primul rege, Romulus, începeau în Martius (care va deveni martie), coincidând cu momentul în care noii consuli – cea mai înaltă funcție aleasă – preluau puterea.

Însă acesta dura doar 304 zile sau 10 luni, cu o perioadă de iarnă neatribuită între ani. În jurul secolului al VII-lea î.Hr., al doilea rege al Romei antice, Numa Pompilius, a adăugat 50 de zile la anul calendaristic pentru a acoperi perioada de iarnă și a împărțit anul în mod inegal în 12 luni, adăugând Ianuarius (pentru a onora zeul începuturilor, Janus) și Februarius (pentru a face referire la festivalul de purificare numit Februa din acea lună). În 153 î.Hr., inaugurarea noilor consuli a fost mutată la Ianuarius, deși acest lucru nu a fost fixat.

Acesta poate părea deja un calendar familiar, dar a rămas o diferență esențială față de ceea ce folosește mare parte din lumea de astăzi: anul calendaristic roman era aparent bazat pe lună, dar cu un ciclu al fazelor lunii care dura 29,5 zile, calendarul uneori nu era sincronizat, până la punctul în care a trebuit să fie introdusă o lună suplimentară – Mercedonius – din când în când pentru a reveni pe drumul cel bun.

Calendarul iulian a introdus anii bisecți

Când Iulius Cezar a devenit dictator al Romei în anul 46 î.Hr., a cerut sfatul astronomilor și matematicianului Sosigenes pentru a crea un nou calendar bazat pe soare. În anul 45 î.Hr., noul calendar iulian a fost creat, iar anul civil la Roma începea acum oficial la 1 ianuarie. Calendarul iulian a introdus, de asemenea, o zi în plus la fiecare patru ani – ceea ce noi numim acum ani bisecți, cum a fost 2024 -, dar a supraestimat durata unui an solar cu aproximativ 11 minute.

Calendarul iulian va fi cooptat în multe părți ale Europei pe măsură ce Imperiul Roman se extinde, dar ziua Anului Nou nu a rămas peste tot. Pentru cea mai mare parte a Europei creștine medievale, ziua de Crăciun, 25 decembrie, a marcat începutul unui nou an, în timp ce în alte țări a căzut pe 25 martie, ca parte a Sărbătorii Bunei Vestiri.

Calendarul gregorian a oficializat data de 1 ianuarie

Dar eroarea de 11 minute a calendarului iulian avea să aibă un efect cumulativ de-a lungul anilor: până la mijlocul secolului al XV-lea, acesta era decalat de ciclul solar cu încă 10 zile. Biserica Catolică a observat această neconcordanță și, în anii 1570, Papa Grigore al XIII-lea a introdus un nou calendar care să remedieze discrepanța, astfel încât niciun an centenar (de exemplu 1700) să nu primească o zi bisectă suplimentară, cu excepția cazului în care anul este divizibil cu 400 (de exemplu 2000). Calendarul gregorian a oficializat, de asemenea, data de 1 ianuarie ca început al fiecărui an nou.

O mare parte a lumii a ajuns să accepte calendarul gregorian, cunoscut pentru acuratețea sa. Cu toate acestea, Marea Britanie și coloniile sale americane nu l-au adoptat rapid, refuzând să recunoască autoritatea Papei. Timp de aproape 200 de ani, britanicii au folosit ambele calendare și au datat documentele de două ori. Până în 1752, însă, cele două calendare erau decalate cu 11 zile, iar Parlamentul de la Londra a renunțat la calendarul iulian, scrie Time.

Chiar și în multe țări în care calendarul islamic sau calendarul lunar sunt mai importante din punct de vedere cultural, calendarul gregorian a fost adoptat pe scară largă ca calendar civil internațional standard pentru guverne și afaceri.

Prin urmare, atunci când ceasul va bate miezul nopții, majoritatea celor 8,1 miliarde de oameni din lume – datorită istoriei lungi care se întinde de la prima civilizație din Mesopotamia la Iulius Cezar și Papa Grigore al XIII-lea – le vor ura vecinilor lor un An Nou fericit!