Cine a fost Ionel Kalinderu, personalitatea cu al cărui nume a fost botezată o pârtie de schi. Cum îl descria Regina Maria
Cine a fost Ionel Kalinderu, omul al cărui nume a fost dat unei pârtii din Bușteni, de care probabil multă lume a auzit. Ioan sau Iancu Kalinderu s-a născut în București, în anul 1840 și provenea dintr-o familie înstărită. Urmează studiile la Paris, unde și-a obținut și doctoratul în drept. Între 1884 și 1913 a devenit primul administrator al Domeniilor Coroanei, având și cea mai lungă vechime în această funcție. Totodată avea să devină membru al Academiei Române, prin lucrările sale de istorie, apoi, pe rând, vicepreședinte și președinte al acestei instituții.
După moartea fratelui său, doctorul Nicolai Kalinderu în 1886, intră ca unic moștenitor, în posesia unei colecții impresionante Grigorescu. Îl găsim de acum în ipostaza de colecționar. Speculând repede situația, va începe achiziționarea unor obiecte de artă decorativă și antichități, mai cu seamă numismatică.
Cine a fost Ionel Kalinderu. Prima întâlnirea cu Regina Maria la Windsor
În 1906 avea să înceapă construcția “unui modest muzeu de belle-arte, cu dependințe”- după cum el însuși afirmase – pe care avea să-l hărăzească țării. Nu puțini erau cei ce susțineau că prezentarea unei colecții ajungea să semene cu un magazin de vechituri, și asta pentru că de multe ori o piesă era cumpărată numai că se potrivea cutărui colț de sală..
Regina Maria avea să-l întâlnească pe Kalinderu, pentru întâia oară, la Windsor, în anul 1892, pe când era proaspăt logodită cu “sfiosul Nando”, viitorul Rege al României Mari, Ferdinand.
După ce petrecuseră un timp la Siegmaringen, alături de Kaiser și de Prințul Leopold, cei doi tineri aveau să se înfățișeze ducelui Alfred de Edinburgh și Reginei mamă Victoria.
La Londra, la Palat, suverana pregătise o primire fastuoasă, în cinstea Regelui Carol I, care fusese decorat cu ordinul Jartierei. Fiindcă lui Kalinderu îi plăceau nespus onorurile regale, suveranul găsea modalitatea de a-l avea în suita sa în momente de genul acesta. După cum mărturisește viitoarea regină, Iancu Kalinderu „era un gentilom, în care Regele Carol avea cea mai mare încredere și care avea să joace un mare rol în tinerele noastre vieți”.
„Kalinderu, în pantaloni scurți era în adevăr o arătare de neuitat și trebuie să mărturisesc că părea mic de tot, în acest cadru feudal, dar era din cei ce se simt în largul lor oriunde s-ar afla, chiar la Windsor se găsea ca la el acasă… Văd încă pe administratorul Domeniilor regale ale României, plecându- se să sărute mâna Maiestății Sale Regale și Imperiale. Chiar în acel moment fără pereche, ochiul lui Ioan Kalinderu, rătăcea prin toate părțile, temându-se parcă să nu-i scape ceva”, descria Regina acea întâlnire .
Mesager al Regelui Carol
În viața tinerei perechi regale, bătrânul Kalinderu a avut rolul de mesager al Regelui Carol I. De câte ori „der Onkel”avea o dojană de transmis, Kalinderu era trimis „ca să ne mustre și să ne aducă pe calea virtuții…”
Bătrânul nu era insensibil, după cum spune regina, la farmecul și tinerețea ei, astfel că mesajul transmis acesteia devenea o blândă dojană/
Un om de ispravă și plin de bune însușiri
„… era adânc și neclintit devotat familiei regale, servitor convins și supus suveranului său, avea o adevărată dragoste de bunic pentru copiii noștri mai ales pentru Elisabeta a cărei frumusețe avea asupra lui o înrâurire foarte mare” .
Așa a rămas „conu” Iancu Kalinderu în ochii Reginei Maria: „un om de ispravă și plin de bune însușiri”. Decesul său, survenit în 1913 îi pricinui adâncă mâhnire Regelui Carol I, căci odată cu dispariția lui Iancu Kalinderu, pierdea un prieten și un om vrednic de încredere.
