CJUE a limitat aplicarea soluției ÎCCJ privind cauzele de fraudă gravă! Înalta Curte se apără: Soluția din 2022 nu a urmărit să ignore dreptul european, ci să aplice dreptul Uniunii
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat, joi, 16 iulie, o hotărâre importantă în cauza Lin II, prin care a stabilit că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României cu privire la prescripţia răspunderii penale nu este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene în materia fraudei grave care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.
Decizia continuă linia trasată în cauza Lin I şi are efecte semnificative asupra dosarelor penale aflate încă pe rol.
Potrivit CJUE, instanţele naţionale trebuie să lase neaplicată soluţia stabilită de ÎCCJ în 2022 privind legea penală mai favorabilă, atunci când aceasta ar putea conduce la imposibilitatea sancţionării unor fapte grave de fraudă.
Curtea a subliniat că aplicarea acelui standard naţional poate creşte considerabil riscul ca anumite fapte de corupţie şi evaziune să rămână nepedepsite, mai ales în condiţiile în care, pentru o perioadă de aproape patru ani, nu au existat cauze de întrerupere a prescripţiei.
Chestiune esenţială privind delimitarea fraudei grave
CJUE a clarificat şi o chestiune esenţială privind delimitarea fraudei grave. În lipsa unui prag stabilit de dreptul intern, orice fraudă cu o valoare totală de peste 50.000 de euro intră, în principiu, în această categorie. Astfel, hotărârea vizează în mod direct dosarele în care prejudiciul depăşeşte acest prag şi în care riscul de impunitate este apreciat ca fiind sistemic.
Curtea a precizat, de asemenea, că o hotărâre aflată încă în recurs în casaţie nu are, în principiu, autoritate de lucru judecat în sensul care ar împiedica aplicarea dreptului Uniunii. Cu alte cuvinte, dacă o cauză nu este definitiv închisă, instanţa naţională trebuie să ţină seama de interpretarea obligatorie oferită de CJUE, chiar dacă aceasta contrazice o soluţie anterioară a instanţei supreme române.
Un alt punct important din hotărârea de la Luxemburg priveşte principiul legalităţii penale. CJUE a arătat că obligarea instanţelor naţionale să nu aplice decizia ÎCCJ din 2022 nu încalcă acest principiu, întrucât măsura este previzibilă în cadrul ordinii juridice europene şi derivă din obligaţia statelor membre de a asigura protecţia efectivă a intereselor financiare ale Uniunii.
Reacţia ÎCCJ
ÎCCJ a transmis joi, 16 iulie, o serie de precizări după decizia CJUE în cauza Lin II, susținând că modul în care a aplicat regulile privind prescripția răspunderii penale a respectat atât dreptul Uniunii Europene, cât și standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului. Reacția Instanței Supreme vine după hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene într-un dosar care a readus în atenție una dintre cele mai dezbătute teme din sistemul judiciar românesc.
Într-un comunicat de presă, Înalta Curte de Casație și Justiție afirmă că și-a îndeplinit permanent misiunea de a aplica dreptul într-o manieră loială, coerentă și previzibilă, cu respectarea dreptului Uniunii Europene, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Constituției României.
Instanța Supremă subliniază că fidelitatea sa nu este legată de o anumită soluție pronunțată într-un dosar, ci de respectarea principiilor statului de drept și a valorilor fundamentale care stau la baza ordinii juridice europene.
„Fidelitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aparține unei anumite soluții jurisprudențiale și nici unui rezultat punctual al unei cauze, ci valorilor fundamentale ale statului de drept”, se arată în comunicatul transmis de instituție.
Potrivit ÎCCJ, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului au fost valorificate în mod complementar, nu ca standarde aflate în concurență.
Ce spune ÎCCJ despre prescripția răspunderii penale
Unul dintre principalele mesaje transmise de Instanța Supremă este că abordarea adoptată în materia prescripției răspunderii penale nu a reprezentat o alegere între dreptul Uniunii Europene și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
ÎCCJ arată că a interpretat dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în acord cu articolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, invocând articolul 52 alineatul (3) din Cartă, care stabilește că drepturile corespondente trebuie să beneficieze de un nivel de protecție cel puțin echivalent.
Potrivit instituției, utilizarea jurisprudenței CEDO nu a reprezentat o abatere de la dreptul Uniunii Europene, ci o aplicare a acestuia în conformitate cu regulile prevăzute chiar de Carta drepturilor fundamentale.
Înalta Curte mai arată că această interpretare este susținută inclusiv de concluziile Avocatului General al Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a apreciat că analiza principiului legalității penale nu poate ignora standardul minim de protecție prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Care sunt fectele hotărârii
Hotărârea CJUE poate avea consecinţe importante pentru cauzele penale aflate pe rol, în special pentru acele dosare de fraudă gravă în care s-a ridicat problema prescripţiei. Pentru procesele care nu sunt definitiv închise, instanţele române vor trebui să aplice interpretarea oferită de CJUE, chiar dacă aceasta contrazice soluţia internă anterioară.
Pentru cauzele deja finalizate definitiv, situaţia este mai limitată, deoarece dreptul Uniunii nu impune automat redeschiderea tuturor proceselor închise. Totuşi, acolo unde hotărârea nu are încă autoritate de lucru judecat în sens complet, decizia CJUE poate schimba cursul procesului.
