Colaborare perfectă între oameni și roboți. Locul din România unde se operează „ca afară”
Colaborare perfectă între oameni și roboți. La Spitalul Clinic SANADOR se face nu doar chirurgie de înaltă performanță, cu roboți medicali de ultimă generație, ci, mai ales, cu oameni care sunt și medici de excepție!
Doctor în Științe Medicale, dr. BOGDAN MARȚIAN s-a alăturat echipei SANADOR în anul 2016, fiind în prezent Șef Secție Chirurgie Generală, Director Medical al spitalului și Președinte al Consiliului Medical SANADOR. A pornit la drum Clinica de Chirurgie Pediatrică de la Spitalul „Marie Curie”, unde a lucrat cu regretatul profesor Alexandru Pesamosca, la medicina generală, apoi laparoscopică și, mai nou, robotică.
Colaborare perfectă între oameni și roboți. „Nu se poate face această călătorie fără suflet”
„La SANADOR există o comisie oncologică, pe care o numim Tumor board, întrunind mai mulți specialiști din toate ramurile care pot interveni în tratamentul cancerului, și care are rolul de a identifica necesitatea și posibilitatea de tratament, dar, mai ales, identifică ordinea în care trebuie făcute tratamentele, pentru că în cancer este foarte important cu ce începi”. a explicat doctorul Marțian pentru Q Magazine.
Întrucât eu pot simți căldură și empatie în discuția noastră, sunt curioasă în ce măsură le pot avea și pacienții interlocutorului meu: „Uneori e greu. Unde sunt atât de mulți pacienți, și empatia se poate disipa. Dar, dincolo de cantitatea de care vorbeam, empatia trebuie dozată corect.
Pacienții au boli severe uneori. Noi știm că nu putem face prea multe în cazul lor, dar trebuie să existe aceeași empatie față de ei. Prea multă apropiere în aceste cazuri terminale îi sugerează pacientului că nu există soluție. Trebuie să ne adaptăm fiecărui pacient și fiecărei familii, pentru că sunt situații în care aparținătorii sunt mai dificili decât pacienții.
Nu putem face această meserie fără suflet. Oricât de bine ne-am cunoaște profesia, oricât de buni suntem în practică, oricât de docți am fi, oricât de instruiți, sau oricât de celebri, fără suflet nu putem fi.
Să știți că puțini dintre noi se nasc empatici. Ceilalți trebuie să ajungă la compasiune prin exercițiu. Gândindu-mă retrospectiv la cum eram în tinerețe, să știți că eram destul de rece.
Am devenind empatic practicând și dându-mi seama că, atunci când am reușit să mă apropii mai mult de un pacient, ne-a fost amândurora mai bine.
Mai mult decât a trata
În meseria noastră încercăm să-i alinăm pe toți și cu medicina, dar și cu vorba. Încercăm să le inducem o atitudine pozitivă, dar una optimist-rațională.
Dacă pacienții au încredere în capacitatea lor de a se vindeca și în capacitatea doctorului de a le aplica cele mai bune tratamente, atunci lucrurile merg mai bine.
Noi nu suntem Dumnezeu. Noi facem ceea ce ar trebui făcut și sperăm întotdeauna să nu greșim. Au fost situații în care m-am întrebat, în fața unui caz care nu mergea bine, dacă am făcut tot ce trebuia, dacă aș fi putut să fac ceva altfel și nu am avut puține nopți în care m-am gândit la pacientul pe care l-am operat ieri, sau alaltăieri și care nu avea o evoluție bună.
Sunt sigur că majoritatea colegilor mei au astfel de introspecții”.
Frumusețea unei specialități
Medicul CIPRIAN CRISTESCU s-a obișnuit în 30 de ani neîntrerupți de profesie să nu vorbească despre omul din spatele performanțelor care au făcut diferența între viață și moarte, lăsând sarcina calculării dozei de umanitate și empatie în dreptul pacientelor.
Și acestea-l sună după șapte ani să-i spună că viața poate să învingă și cel mai încăpățânat diagnostic, ori să-l roage să le asiste propriile fiice, după 25 de ani de când au venit pe lume în mâinile lui, și care se pregătesc acum să devină mame.
PREȚUL DE „NEPREȚUIT”
„Specialitatea noastră ne cere să fim în stare de alertă 24 de ore din 24. Din punct de vedere al pacientelor gravide, suntem ca ambulanța.
Și nici nu poate să fie altfel, pentru că noi ne-am confundat viețile cu singura specialitate în care avem doi pacienți într-unul: femeia gravidă și copilul. Suntem singurii medici care ne ocupăm de două vieți: una mică, una mare. De asta este atât de frumoasă specialitatea noastră.”
Cu ce ochi vede medicul Ciprian Cristescu prezența robotului în viața profesională.
„Sunt la vârsta la care o văd cel mai bine. Mai ales pe noi, medicii ajunși la o vârstă, robotul ne ajută enorm, pentru că vede mai bine ca noi. Cred că am venit la timp la SANADOR, unde avem acces la chirurgia robotică de cel mai înalt nivel, pentru că în spitalele de stat roboții sunt foarte rari.
Singura limită a robotului în obstetrică este că nu poate să facă operații de cezariană. Deci, medicul nu poate fi înlocuit.
„MEDICINA ȘI CHIRURGIA NU SUNT MATEMATICĂ”
Conf. dr. CONSTANTIN GÎNGU a înregistrat nenumărate succese în ultimii 20 de ani în chirurgia urologică reconstructivă, făcând intervenții în premieră și reconstrucții de uretră cu grefe, la limita dintre chirurgia plastică și urologie. Între medicina clasică, laparoscopică sau robotică, alege simplu: „Calea cea mai adecvată!”
„Noi preferăm să iasă bine operația, iar pacientul să fie bine, deziderat pe care îl poți atinge doar dacă alegi calea cea mai adecvată. Specialiștii din străinătate, care încep direct cu medicina robotică, nu mai au experiență de chirurgie clasică, oncologică, iar asta vine la pachet cu neajunsuri, pentru că sunt situații în care trebuie să intervii clasic și să fii stăpân pe tine pentru a repara problemele care apar.
Trebuie să știți că există mai multe trepte ale profesiei de chirurg. În afară de titluri și diplome, care pot fi obținute de oricine, chirurgia reprezintă o coordonare între partea tehnică, pe care trebuie s-o stăpânești, și capacitatea de a lua decizii rapide, care trebuie executate corect și, nu în ultimul rând, necesită o precizie maximă. Operațiile extrem de dificile probează cel mai eficient aptitudinile unui chirurg, fiind turnesolul potrivit pentru treapta profesională pe care a reușit să urce”.
Dacă muzica e și matematică, medicina e multă variabilă. „Nu putem spune că avem boala X și, după ce facem câțiva algoritmi, am rezolvat problema. Cu predilecție în chirurgie, lucrurile sunt extrem de complexe. Unii prieteni matematicieni își imaginează că, în medicină, cineva inventează ori descrie un tip de operație, iar noi, ca niște furnici într-un șir indian, nu trebuie decât să facem la fel.
Aș invita orice matematician care minimalizează chirurgia să ia un bisturiu în mână și să vadă că nu este suficient să știi un script.
Pe pacient nu îl știi niciodată. Este suficient să înceapă o sângerare care nu era trecută în manual și pe care trebuie să știi s-o controlezi, pentru a înțelege că doar dacă urci toate treptele profesionale despre care vorbeam mai devreme poți fi un chirurg performant”.
UN CHIRURG NU POATE LUCRA FĂRĂ DUMNEZEU
Dr. ELIZA GANGONE este primul chirurg care s-a alăturat echipei Spitalului SANADOR, în urmă cu 14 ani, având competențe în chirurgia oncologică, laparoscopică, proctologică și chirurgia hepato-bilio-pancreatică.
Medicul ELIZA GANGONE nu pare să știe că are buletin de SANADOR (după 14 ani de activitate aici), după cum pare că a uitat cât poate să fie de frumoasă. Se grăbește să mă contrazică: „Înainte eram mult mai frumoasă, pentru că aveam mai mult timp liber”, iar eu mă grăbesc să înregistrez căldura cu care topește orice distanță în comunicare.
„ȘTIU CĂ NU MAI OPEREZ SINGURĂ”
Știam că omul n-a fost niciodată mai aproape de eroism decât atunci când a îmbrăcat halatul alb, dar nimeni nu m-a prevenit că voi fi atât de aproape de o profesie văzută ca o misiune sfântă.
„Nu există chirurg care să nu fi simțit vreodată ajutorul dat de Dumnezeu. Nu de puține ori suntem în impas, în sala de operație, și se întâmplă ca rezolvarea să vină fără explicație și fără să ne mai așteptăm, ca și cum ar veni de la Sine.
Tocmai de aceea am devenit foarte reținută să mai dau un prognostic sigur pentru situațiile de sfârșit. Acum știu că nu mai operez singură și nici nu mai am ultimul cuvânt.
Șeful echipei este mult mai Sus”.
