Concediu plătit pentru burnout. Ce schimbă legea pentru angajații care se simt epuizați
Se schimbă legea pentru angajați și angajatori. Un proiect de lege din Parlament introduce, pentru prima dată în România, un concediu plătit pentru burnout, pentru epuizare profesională. Românii nu vor fi obligați să prezinte documente medicale.
Concediu plătit pentru burnout
Este vorba despre un proiect de lege depus în Parlament la finalul anului 2025, la inițiativa senatorului USR Irineu Darău, actual ministru al Economiei, și susținut în Senat de Cynthia Păun, vicepreședinta Comisiei pentru muncă și solidaritate socială. Acesta urmărește prevenirea burnout-ului și introduce obligații clare pentru angajatori, într-un domeniu care nu este reglementat distinct în prezent.
Epuizarea profesională este definită ca un fenomen legat exclusiv de activitatea profesională, nu ca o afecțiune medicală. Astfel, se preia definiția Organizației Mondiale a Sănătății și se arată că burnout-ul apare din stres profesional cronic, gestionat ineficient, și se manifestă prin oboseală persistentă, distanțare față de muncă și scăderea eficienței profesionale.
„Epuizarea profesională se referă exclusiv la fenomene apărute în context ocupațional (…) fără a constitui o afecțiune medicală”, se arată explicit în proiectul de legea citată de Digi24.
Această precizare este esențială, pentru că explică de ce noul tip de concediu nu ar necesita certificat medical, legea tratează burnout-ul ca o problemă de organizare a muncii, nu ca una de sănătate.
În expunerea de motive, inițiatorii arată că, în prezent, legislația muncii din România nu reglementează distinct epuizarea profesională. Deși Legea privind securitatea și sănătatea în muncă stabilește obligații generale pentru angajatori, riscurile psihosociale nu sunt abordate clar, iar burnout-ul nu este definit, monitorizat sau prevenit în mod formal.
„În lipsa unui cadru legal care să reglementeze explicit fenomenul, măsurile de prevenire depind exclusiv de inițiative voluntare ale angajatorilor”, potrivit documentului citat.
Autorii proiectului susțin că această lipsă de reglementare face dificilă identificarea timpurie a suprasolicitării și îi lasă pe angajați fără instrumente clare pentru a cere sprijin.
Obligații noi pentru angajatori
Proiectul de lege introduce obligații concrete pentru angajatori, indiferent de domeniul de activitate.
Aceștia vor fi obligați să își informeze anual salariații cu privire la riscurile de epuizare profesională și să includă riscurile psihosociale în evaluarea generală a riscurilor la nivelul companiei.
Obligațiile devin mai ample pentru firmele cu peste 50 de angajați. Acestea vor trebui să realizeze evaluări specifice ale riscurilor psihosociale, să elaboreze anual un plan de prevenire a burnout-ului și să creeze un mecanism intern, confidențial, prin care angajații pot semnala situațiile de suprasolicitare, fără teama de sancțiuni sau represalii.
Concediu plătit pentru refacere profesională
Una dintre cele mai importante prevederi ale proiectului este introducerea posibilității unui concediu plătit pentru refacere profesională.
Acest concediu nu ar fi obligatoriu, ci opțional pentru angajatori, și ar putea fi stabilit prin regulament intern sau prin contract colectiv de muncă.
Textul legii precizează clar că zilele libere pot fi acordate la cererea angajatului, fără justificări medicale:
„Angajatorii pot institui un număr anual de zile lucrătoare de concediu plătit pentru refacere profesională, ce pot fi acordate la cerere, fără justificări medicale”.
Scopul acestei măsuri este prevenția, nu tratarea medicală, astfel încât angajații să poată lua o pauză înainte ca epuizarea să ducă la concedii medicale îndelungate sau la ieșirea din câmpul muncii.
Drepturi noi pentru salariați
Pe lângă posibilitatea concediului de refacere, salariații ar primi dreptul de a semnala riscurile de burnout fără consecințe negative și de a solicita o discuție formală cu angajatorul despre volumul de muncă sau reorganizarea sarcinilor.
Legea prevede explicit că astfel de solicitări nu pot atrage sancțiuni disciplinare sau alte efecte negative asupra raportului de muncă.
De asemenea, angajații pot avea acces, în mod voluntar, la forme de sprijin psiho-emoțional profesional, inclusiv consiliere psihologică, costurile putând fi suportate parțial sau integral de angajator.
Obiectivul este prevenirea epuizării, „nu culpabilizarea angatorilor”. Potrivit lui Irineu Darău, un angajat ajuns în burnout se recuperează greu, are risc mare de recurență, iar întreaga carieră profesională poate fi afectată. La rândul ei, Cynthia Păun spune că epuizarea profesională nu este o lipsă de ambiție, ci rezultatul expunerii prelungite la stres ocupațional, iar echilibrul dintre viața profesională și cea personală ar trebui să fie un drept, nu un privilegiu negociat individual.
Dacă proiectul va trece de Parlament, Ministerul Muncii va avea la dispoziție 180 de zile pentru a elabora un ghid național de prevenire a epuizării profesionale, instrumente de autoevaluare a riscurilor psihosociale și orientări metodologice pentru sprijinul psiho-emoțional.
Angajatorii vor avea apoi un termen de 12 luni pentru a se conforma noilor prevederi, iar legea va intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
