Cum a fost Caragiale acuzat că a plagiat „Năpasta”. Ce scria în articolul apărut în Revista literară
„Când năzbâtioşii aceia de locuitori ai Galiei pătrunseseră taman în Roma şi erau cât pe-aci să urce şi treptele Capitoliului, locuitorii cetăţii eterne fugiseră ca puii de potârniche pe unde Dumnezeu găsiseră. O speţă ciudată de oameni rămase locului, aceştia fură senatorii, care credeau în mintea lor de mandarini că bărbile lor albe vor impune respect barbarilor; s-a întâmplat însă tocmai altfel: cu bărbi cu tot au fost morfoliţi de către neciopliţii aceia de năvălitori. Acea speţă de mandarini înfloreşte şi în literatura noastră şi unul dintre ei este şi domnul Caragiale.
Caion a recunoscut că a inventat totul
În numărul următor al Revistei literare, Caion revine cu un nou articol intitulat „Domnul Caragiale n-a plagiat, a copiat”, în care aduce noi acuzaţii la adresa lui Ion Luca Caragiale, publicând şi un rezumat al dramei „Nenorocul” scrisă de Kemeny.
Ion Luca Caragiale a început să caute drama ungurului Istvan Kemeny, însă a descoperit că totul a fost inventat de către Ionescu – Caion, astfel că a decis să-l dea în judecată pe jurnalist pentru defăimare. Dramaturgul l-a avut ca şi avocat pe Barbu Ştefănescu Delavrancea, care i-a pregătit apărarea.
În timpul procesului, Caion a recunoscut faptul că a inventat totul, că Istvan Kemeny nu există şi că toate acuzaţiile pe care i le-a adus lui Caragiale au fost nefondate.
Marele dramaturg a câştigat procesul, iar în primă fază Caion a fost condamnat la trei luni de închisoare corecţională, amendat cu 500 de lei şi obligat la plata a 10.000 de lei cu titl de despăgubiri civile. Acesta a făcut recurs, fiind achitat în urma unui nou proces, la care s-au vândut bilete ca la teatru.
De supărare, Caragiale a plecat din țară
Mâhnit de faptul că Ionescu – Caion a fost achitat, Ion Luca Caragiale ia decizia de a pleca din ţară, mutându-se la Berlin. De acolo, acesta îi scrie prietenului său Alexandru Vlahuţă, exprimându-şi profunda nemulţumire.
„Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest loc de viaţă străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am mai văzut, să mai sufăr pentru ceea ce am mai suferit, aceleaşi mutre, aceleaşi fosile care conduc viaţa publică, otrăvindu-te cu privirile lor stupide şi bănuitoare, aceiaşi juraţi care pierd intenţionat procese sau achită pe nedrept. Nu dragul meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul de aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei, şi nu am ce căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iar munca şi talentul sunt vicii demne de compătimit. Semnat: Iancu”, îi scria Caragiale lui Vlahuţă.
Marele dramaturg a murit în dimineaţa zilei de 9 iunie 1912, în casa sa din Berlin, fiind bolnav de arterioscleroză.
Cinci luni mai târziu, sicriul cu rămăşiţele pămâneşti ale scriitorului a fost adus la Bucureşti. La data de 22 noiembrie 1912, acesta a fost înmormântat la cimitirul Şerban Vodă, mii de bucureşteni luând parte la înhumarea sa.
